Ștefan Lavu - Comedia numelor (115).
Lucian Perța - Parodie LIVIU IOAN STOICIU.



                        Comedia numelor (115)


        Tăriceanu supranumit de-a lungul timpului Moliceanu, Răzgîndeanu, Dragniceanu.
                                                                              x
        Lui Căliman Bolitu nu-i putem ura decît sănătate.
                                                                              x
        În conformitate cu felul în care vorbește, numele politicianului Nicolae Bădălău s-ar cuveni retușat în Bădărănău.
                                                                              x
        Evoluție: de la Agatha Cristie la Aura Christi.
                                                                              x
        Maria Bianca Văduva, deși e… măritată.
                                                                              x
        Llelu Nicolae Vălureanu Sîrbu, poet pe deasupra.
                                                                              x
        Pre mulți a gherănit Niculae Gheran!
                                                                              x
        Nume de călău: Mihai Gâdea.
                                                                              x
        Chiar de Crăciun, un incendiu degajînd un fum gros, la Afumați.
                                                                              x

                                                        Ștefan LAVU




                  PARODIE

                  LIVIU IOAN STOICIU
         
         Reîmpăcat cu mine
         
        Încep să nu mă mai tem de zbuciumul meu interior, el
        e de fapt ecoul inimii mele de raze,
        uraganul necesar purificării morale, singurul, într-un fel,
        necatastrofic suportat cu bucurie. Oaze
        de bucurie, dintr-o lume paralelă, rămân
        după el în sufletul meu. Ce pot face cu toate?
         
        Păi, Doamne ajută, pot, ca un adevărat stăpân,
        să le populez cu poeme-animal și cu poeme aristocrate,
        pe care să le las apoi să trăiască într-o singurătate colectivă,
        sperând că și ele mă vor uita și lăsa în pace,
        doar că se poate, ca atunci când memoria le va reveni,
        să se unească și să mă atace!
         
        Văd că nu e bine, totuși, cu zbuciumul meu,
        reîmpăcarea cu mine provoacă griji și durere.
        De ce oare? Unde-am greșit? Ce Dumnezeu?!
        Gata, nu mai beau nici o gură de bere!
         
                                                        Lucian Perța