Ștefan Lavu - Comedia numelor (114).
Lucian Perța - Parodie Diana Trandafir.



                        Comedia numelor (114)


        Ion Gâf-Deac, așadar respirație dificilă.
                                                                              x
        Orice s-ar zice, un nume folositor: Fulvia Folosea.
                                                                              x
        Cînd ia cuvîntul, naturalmente senatoarea Iulia Scântei face să sară scîntei.
                                                                              x
        „Importul de (Radu) mazăre din Madagascar” (la un post tv.).
                                                                              x
        Ada Cirep o fi cumva rudă cu dr. Ciorapiu?
                                                                              x
        Alfred Bulai vorbea despre niscaiva „bule în mentalul nostru”.
                                                                              x
        Menuț Maximinian, nume norocos. Și maxi și mini, poți alege!
                                                                              x
        Simona Hapciuc, nume stagnat într-un strănut.
                                                                              x
        Leon Mihai Udeală, ce nume igrasios!
                                                                              x
        PSD își caută C(i)olacu de salvare.

                                                        Ștefan LAVU




                  PARODIE

                  Diana  Trandafir

        Ce e poezia?
         
        Din an în paşti –
        aşa poţi să scrii poezie adevărată,
        desigur, dacă  nu pentru asta te naşti.
        Adevărul e
        că odată şi odată,
        după multe exerciţii, oricine poate
        să scrie nişte versuri sublime,
        evident, fără rime.
         
        Aşa cum îmi spunea tata încă
        de când eram mică,
        poezia este ca o apă de cristal, adâncă,
        ce, dacă nu asculţi de părinţi,
        te îmbie să te scalzi în ea fără frică,
        ca apoi să te scoată din minţi.
        Te învăluie ca o melodie
        şi-ţi umple toate vertebrele cu promisiuni
        de afirmare, de recunoaştere în veşnicie
        şi cu multe alte minciuni
         
        norocul e că, încurcate fiind
        căile Domnului, precum se ştie,
        puţini ajung, mergând
        pe drumul spre poezie,
        la apa aceea de cristal,
        sau chiar dacă ajung şi înoată,
        se îneacă la mal !
         
                                                        Lucian Perța