Ștefan Lavu - Comedia numelor (108).
Lucian Perța - Parodie MIHAIL SOARE.



                Comedia numelor (108)

          Gabriel Hârtie, inspector școlar.
                                                                              x
          Încă o dovadă a reciclării numelor literare: de la Geo Bogza la Daniel Bozga.
                                                                              x
          Bauman, nume de firmă la care e prea posibil să bântuie un bau-bau.
                                                                              x
          X e „om de comitet”.
                                                                              x
          Remus Valeriu Giorgioni să fie un Giorgione al poeziei?
                                                                              x
          Un verb nou:   a hackeri.
                                                                              x
          Masca unei singure litere: Daniel Poșneag e de fapt un…
                                                                              x
          Florina Cearec, atenție, nu Cioarec.
                                                                              x
          „Într-un supermarket, un echivalent lichid al strigăturii «Mîndri că suntem români!»: CIDRU
MÂNDRU din mere românești” (Dilema veche, 2017).
                                                                              x
          „Cred că salata de boeuf ar trebui branduită ca produs tradițional românesc. În afara faptului că
rețeta originală diferă enorm de cea românească, denumirea a devenit deja o sintagmă: avem salată de boeuf cu pui, cu porc sau, cel mai trist pentru un carnivor: salată de boeuf raw vegană” (Dilema veche, 2017).

                                                        Ștefan LAVU




        Parodie

        MIHAIL SOARE

        Am visat că sunt om

        Am visat mereu că sunt poet și eu cred în vise,
        Chiar dacă dimineața ușile spre poezie le găsesc închise.
        Am lăsat pentru ea totul deoparte: dragoste, pupeze, colaci,
        Am ținut post negru și am dat și bani la săraci.
        Speram în sinea mea că odată și-odată, încetul cu încetul,
        Trecătorii, cititorii, să-mi spună Sfântul Cutare, Poetul
        Și-am răscolit pentru ea biblioteci, librării,
        Mort după ea, dar cel mai viu dintre vii.
        Doar când i-am simțit iubirea ca pe-o sârmă ghimpată,
        Am înțeles că regia și curgerea visului trebuie schimbată
        Și m-am cocoțat pe proză, în vis, cu tot firescul,
        Reușind să elimin vulgaritățile și livrescul.
        Moaștele poeziei le-am purtat însă cu mine
        Și toți criticii cu care am băut mi-au zis că mi-au prins bine.
        Alte și alte povestiri am tot scris, cu nesaț,
        Prin diverse reviste, desigur, fără să primesc un șfanț.
        Îngerul meu veghetor văd că nu mi-a fost de folos
        Și regret, dar e necesar, o să-l declar înger de prisos
        Și chiar periculos, fiindcă, mai nou, a găsit cu cale
        Să-i propună muzei să-mi dicteze tălmăciri politicale!
         
                                          Lucian PERȚA