Ștefan Lavu - Comedia numelor (105)
Lucian Perța - Parodii Aureal Pantea și Costel Stancu.



                Comedia numelor (105)

        Cartea de vizită a unui literat actual: sub numele său, termenul „director”, fără nici o altă precizare. Să fie „director” de profesie ori de-a dreptul pe cale nativă?
        Tip care face fițe: fițar.
                                                                              x
        „La ora actuală, România s-ar putea numi Patrihoția” (la un post tv.).
                                                                              x
        Însuși numele localității e noroios: Glodghirești.
                                                                              x
        În mijlocul unei oneste comune, tronează un ditamai Hotel Imperial.
                                                                              x
        Delia Tuică (atenție, nu Țuică!).
                                                                              x
        Să nădăjduim că excentricul miliardar australian Matthew Lepre nu e o lepră.
                                                                              x
        Petre Ceaușescu devine în acte Petre Lăzăroiu. Un omagiu invers?
                                                                              x
        D.R. Ioanițescu, om politic interbelic, adresîndu-se unor alegători: „Dragi rîmniceni sărați”.
                                                                              x
        „N-am o față de populăcioasă” (o duduie la un post tv.).
                                                                              x
        Marcel Muie, primar.

                                                        Ștefan LAVU



        Lucian PERȚA – Parodii
         
        AUREL  PANTEA

        POEME

        (fragment)

        În seara asta am scris pentru tine
        poemul acesta ușor insidios,
        dar cu mulți tropi și metafore pline,
        cu un mesaj peste timp, puternic și sănătos:
        înapoi la lirism –
        doar el ne poate garanta viața viitoare,
        dacă aș fi putut propune așa ceva în comunism,
        aș fi repurtat o victorie covârșitoare
        asupra poeților transcendenței pline,
        mi-aș fi atras și multe simpatii critice
        din partea generației ce de-acum vine
        și n-aș mai fi simțit, așa cum se zice,
        în trup și în vers, atâta singurătate,
        nimicitoare în toate privințele –
        dar în poemul acesta arăt cum se poate
        face ca toate năzuințele
        spre celebritate să fie puse în discuție
        și să aibă poeții trecere la editori,
        am găsit în sfârșit o soluție:
        să frecventeze de mici câte o casă cu retori!
         
         
        COSTEL STANCU
        * * *
         
        Am așteptat până prin nouăzeci și cinci cu frenezie
        să găsesc un editor cinstit care să-mi trateze
        căderea mea din zborul spre poezie
        într-un volum care speram să conteze.
        Eu scriu. Înlăuntrul meu, muza mea, cu o singură aripă sănătoasă,
        aleargă printre cuvinte precum o albină,
        polenizându-le cu tropi și încercând să iasă
        din peștera trupului. Știu că o să vină
        o vreme când pe cântarul de apă
        al imaginației va atârna atât de greu
        și va fi atât de mare încât n-o să mai încapă
        nicidecum în viața și în trupul meu.
        Când va fi ziua aceea?
        Nu știu, dar pregătirea mea, ca polițist de meserie,
        mă determină să fiu precaut la ideea
        aceasta și să nu mai fiu risipitor de hârtie.
        Eu scriu continuu. Am deja cincisprezece cărți notorii.
        Mai aștept câteva zeci. Și mai ales editorii!
         
         
         
                                                    LUCIAN  PERȚA