Florin Cîțu la ora adevărului


        Trebuie să mărturisesc, Florin Cîțu îmi devine antipatic, pe zi ce trece. Nu vorbesc despre prestația lui ca prim-ministru, deși aș avea de făcut unele reproșuri pe această temă, iar pe unele chiar le-am făcut deja. Mi se pare un om impulsiv, cu o schemă în cap de la care nu se abate nici mort. În cadrul acesteia propria-i persoană ocupă, desigur, locul privilegiat. Totul se subordonează acesteia, inclusiv, sau, mai ales, demiterea intempestivă a lui Bjoza, călcând peste cadavrele, chiar dacă multe îngropate în locuri deocamdată necunoscute, ale deținuților politici morți în martiriu prin mucedele și friguroasele închisori comuniste. Fapt ce aruncă o nouă pată pe fruntea partidului său, după înființarea de către Crin Antonescu a instituției care taie și spânzură în materie de istorie a României. A spus-o chiar Octav Bjoza: „Este cea mai urâtă pagină a Partidului Liberal în ultimii 31 de ani!” Apoi politica lui monetară, contractând împrumuturi peste împrumuturi care par că nu se vor mai sfârși niciodată, și cu atât mai puțin rambursarea acestora. O estimare a PSD ne duce la amețitoarea cifră de 30 de miliarde de euro, și nu am auzit încă o voce de la guvern care să o conteste. E adevărat că fără bani nu există nici dezvoltare economică, dar o vorbă din bătrâni ne spune că este, sau ar trebui să fie, o măsură în toate. Peste acestea, se așează declarațiile triumfaliste nu atât despre mersul economiei, care duduie ca în vremurile bune ale propagandei, cât despre bunăstarea de care, vezi Doamne, ne-am bucura în clipa de față.
        Nu știu în ce măsură situațiile raportate de Institutul Național de Statistică despre PIB și alte aspecte ridicate în slăvi sunt reale, dar în mod sigur declarațiile triumfaliste ale premierului seamănă tot mai mult cu cele ale uitatei deja Olguța Vasilescu, ce pretindea că veniturile s-au dublat, deși ajunseseră mai mici. Așa și acum, Florin Cîțu ne spune că trăim mult mai bine, deși prețurile produselor de primă necesitate sunt mai mari decât înainte, iar veniturile s-au înțepenit la nivelui anilor 2019 și 2020. O banală legătură de pătrunjel verde ce costa 1 leu a sărit la 2 lei, iar prețul benzinei a depășit sau amenință să treacă peste 6 lei la litru. Deci unde ar fi, domnule Cîțu, paradisul despre care ne vorbești? Că de vorbe frumoase ne-am săturat de multișor, așa că nu mai ține.
        Dar problema de căpătâi a Partidului Național Liberal e acum alta. La orizont se află congresul partidului, la care se va decide în primul rând numele conducătorului său. În competiție reală sunt doar două persoane, Ludovic Orban, actualul președinte și, desigur, Florin Cîțu, care mai face încă pe mironosița, ca mireasa la pat, cum se spune. Asta deși taberele s-au format, deja se cam știe cine sunt susținătorii fiecăruia dintre ei. Ce-l va fi oprind pe domnul prim-ministru să intre pe față în luptă? Desigur, e aceeași schemă în care propria-i persoană e pe primul loc. Dacă Orban va avea câștig de cauză, s-ar putea să-i facă zile grele după congres, cu tot sprijinul lui Iohannis, de care se bucură pe deplin. Căci dacă nu-i va retrage sprijinul partidului – o variantă ce ar însemna alegeri anticipate și revenirea PSD pe cai mari – s-ar putea să-i toace pe miniștrii lui preferați, fapt care ar fi o grea lovitură pentru un șef de guvern. Și cum Orban mai pare încă să-și fi asigurat majoritatea pentru a fi reales în fruntea partidului, desigur că e mai prudent să păstreze această rezervă, care l-ar asigura să nu fie aruncat în postura ingrată de învins. Iar lucrurile încă se joacă, și mulți spun că sprijinul fostei marionete a lui Traian Băsescu, Emil Boc, ar fi decisiv în această competiție, dar sunt simple vorbe pe care nimeni nu dă doi bani.  
        În ce mă privește, cred că rămânerea lui Orban pe post ar fi benefică pentru liberali, garantând în continuare stabilitatea unui partid hârșit în lupte, cu fidelitățile și trădările de care a avut parte în ultimul timp. Tăriceanu ar putea depune mărturie, dacă l-ar întreba cineva...

                                                                              Radu ULMEANU