Viitorul de haur


        Moțiunea de cenzură inițiată de PSD împotriva guvernului de coaliție prinde PNL pe picior greșit (cum altfel?), având în vedere războiul dintre cele două tabere, susținătorii lui Ludovic Orban și cei ai lui Florin Cîțu. Deja circulă zvonuri și comentatorii politici iau în serios posibilitatea ca 15 parlamentari liberali care-l sprijină pe actualul președinte al liberalilor și al Camerei Deputaților să voteze în favoarea moțiunii, dărâmând astfel guvernul cîțist. Care ar putea fi consecințele unui asemenea final deloc glorios pentru întreaga coaliție?
        PSD se vede pe cai mari și Vasile Dâncu, un important lider al său, a evocat posibilitatea unui guvern PSD altoit cu PNL. Ciolacu se vede deja în fruntea noului guvern și exclude posibilitatea unei alianțe cu Florin Cîțu și Raluca Turcan. Nicio vorbă însă despre Ludovic Orban, pe care, e de bănuit, l-ar agrea totuși alături.
        Urmărind jocul intereselor, lui Orban i-ar surâde, în mod teoretic, dărâmarea guvernului, căci l-ar scoate pe Cîțu din joc pentru alegerea în fruntea PNL la apropiatul congres al partidului. Nemaiputând să distribuie banii spre cei din tabăra lui actuală, aceștia i-ar întoarce dosul în bună tradiție românească și ar rămâne pe drumuri.
        Cel puțin petru mine, e foarte greu de crezut că președintele Iohannis l-ar desemna pe Ciolac să formeze noul guvern și, în situația unui succes al moțiunii, s-ar vedea obligat să se întoarcă la sentimente mai bune față de Ludovic Orban, care ar reveni astfel în funcția pe care și-o dorește, consolidându-și astfel definitiv poziția în partid.
        Poate că este cazul acum să ne întrebăm și despre rolul pe care îl are președintele statului în degringolada partidului liberal. Cei mai importanți lideri care îl susțin pe Cîțu în bătălia lui pentru câștigarea șefiei partidului sunt oamenii lui Iohannis, așa că e limpede spre cine se îndreaptă preferințele acestuia. Dar ce motivație ar avea strategul de la Cotroceni? Mi se pare simplu ca bună ziua. Ne amintim tertipul cu care l-a înlăturat pe Crin Antonescu și a ajuns la șefia partidului liberal, în locul acestuia. Acum, când mandatul de președinte i se apropie de sfârșit, singurul loc onorabil în care se poate retrage este în fruntea aceluiași partid și, automat, a unui nou guvern, după ce-l va fi propulsat pe Florin Cîțu în postul pe care în prezent îl ocupă. Rămânerea lui Orban ar fi pentru el extrem de contraproductivă, căci, de!, șicanele nu se uită ușor, nici măcar în politichie.
        Rămânem oricum cu un gust amar, în ciuda tuturor speranțelor pe care ni le-am pus în noua putere rezultată după ultimele alegeri parlamentare. Nu știu cât e de bun actualul prim-ministru în finanțe, dar în politică în mod sigur e botă. În momentul de față râvnește să-l dea jos pe Ghinea, ministrul userist al Fondurilor Europene, ca să-l înlocuiască cu un liberal din propria-i tabără, direcționând banii europenii spre cei care încă n-au putut fi cumpărați pentru a-l vota la congres. Căci interesul poartă fesul, ca peste tot, și nu doar în România. Asta ar însemna iarăși căderea guvernului, chiar dacă moțiunea pesedistă va fi respinsă. Căci tabăra lui Dan Barna nu va accepta nicicum o nouă înfrângere și va prefera să joace într-un guvern avându-l în frunte pe Orban, cel pe care l-a respins vehement la formarea celui de acum. Și vor urma din nou tocmeli și gâlcevi ca la ușa cortului, iar partidele se vor eroda și mai mult în perspectiva viitoarelor alegeri care, de pe acum, nu se văd foarte roz pentru ele. Căci dacă PNL pare, cel puțin deocamdată, să stagneze în sondajele de opinie, USRPLUS merge tot mai jos, riscând să coboare sub 10%, în timp ce mișelnicul PSD crește ca în povești depășind tot mai mult 30%. Iar cel mai vertiginos crește partidul haurist în care Șoșoacă se va întoarce glorios asigurând viitorul de haur al României, pe drumul marilor victorii ale postcomunismului.

                                                                              Radu ULMEANU