PSD, vântul și puful de păpădie

         
        Cazul Alexandrei Măceșanu, fata de 15 ani răpită, violată și, posibil, ucisă de un criminal din
Caracal, ar fi putut fi unul banal, având în vedere că asemenea lucruri se petrec peste tot în lumea asta mare. Tocmai am văzut la TVR 2 Prețul inocenței, un film „de artă”, cum l-a etichetat studioul respectiv, cu toate că nu arta sărea în ochi, ci realitatea crudă a subiectului: o fată din Polonia pornită în lume în căutarea norocului e răpită în Mexic, împreună cu o minoră băștinașă, de o bandă de traficanți și sunt trecute amândouă clandestin peste frontieră în SUA, pentru a fi vândute la licitație pe un site specializat; poloneza, după ce e violată de răpitori, încearcă să evadeze dar e prinsă din nou și se sinucide, pe când mexicana, mai norocoasă, e salvată până la urmă de poliție, miraculos. În final aflăm că numai în SUA se înregistrează anual între 50.000 și 100.000 de astfel de cazuri, iar pe plan mondial nu mai puțin de un milion.
        De ce totuși cazul Alexandrei nu este unul banal? Căci ar fi avut toate șansele să fie exact așa, dacă poliția caracaleană nu ar fi făcut tot posibilul pentru ca victima să NU fie salvată. Căci apelul disperat al fetei la 112 (Veniți repede. Mi-e frică! Mi-e frică!) ar fi mutat și munții din loc, dar nu așa s-a întâmplat și cu inima împietrită a polițiștilor corupți, care i-au spus să elibereze linia cât mai repede. Iar poliției i s-a alăturat, în aceeași complicitate cu infractorul, procurorul de caz, luând împreună decizia să nu percheziționeze imediat casa infractorului, după ce au identificat-o cu o întârziere de aproape 20 de ore. Din cauza vâlvei uriașe stârnite de acest caz, alimentată și de reacția energică a unchiului fetei, un oengist apropiat vârfurilor PSD-ului, s-a ajuns la stabilirea unor legături suspecte în fenomenul corupției și traficului de persoane ce duceau chiar către aceste vârfuri, în special cele apropiate localității (celebră prin căruța de proști ce s-ar fi răsturnat pe acolo) și județului Olt, din care face parte. S-a stârnit un scandal imens iar partidul în cauză s-a simțit obligat să pună urgent batista pe țambal apelând la DIICOT, instituție ce nu avea nici în clin nici în mânecă cu un asemenea caz.
        Tot un polițist, care nu avea dreptul să ajungă la el, l-a convins pe Gheorghe Dincă să recunoască nu una, ci două fete pe care le-ar fi ucis, parcă la indigo, dintr-o singură lovitură, deși nu aceeași, ca în povestea cu croitorașul cel viteaz, dat fiind că cele două erau despărțite de câteva luni, ca moment al omorului. Printr-o minune, la casa lui Dincă unde a fost trimisă o echipă babană de anchetatori de la București a apărut un butoi plin cu cenușă în care erau și niscai resturi de oase pe care INML le-a categorisit imediat ca fiind umane și, mai mult, aparținând unei fete între 14 și 18 ani. Și tot ca prin minune, după ce fostul șef al INML și alți specialiști de renume au declarat sus și tare că în butoiul respectiv nu putea fi incinerat cu un asemenea succes un trup omenesc în doar câteva ore, iar, dacă totuși ar fi reușit, era imposibil să mai fi rămas urmele vreunui ADN, aceiași specialiști de renume au dat-o cotită în momentul în care instituția cu pricina a declarat ritos: cu probabilitate de 99,99 la sută ADN-ul identificat aparține Alexandrei. Și fiindcă circul nu era încă destul de mare, după ce Dincă îi plimbase pe polițiștii caracaleni să caute trupul Luizei, fata pe care ar fi ucis-o în luna aprilie, ba în Olt, ba în Dunăre, omul a avut brusc o revelație și i-a trimis pe anchetatori la o margine de pădure unde ar fi pus niște saci cu cenușa primei sale victime, iar sacii chiar au fost găsiți, de data aceasta. Așa încât așteptăm din nou expertiza indubitabilă a INML...
        De fapt, singurul scop al implicării guvernamentale prin DIICOT și prin INML pare să fie, din ce în ce mai clar, acuzarea lui Dincă pentru două crime pe care nici până acum nu avem vreo dovadă clară că le-ar fi comis, ascunzându-se însă cu totul orice probă că ar fi posibilă încă o acuzație, aceea a traficului de persoane, cu toate că toți ceilalți membri ai familiei ucigașului au o reputație clară în această direcție. Iar dacă asemenea probe vor fi găsite și „starurile” din PSD se vor dovedi a fi implicate cât de cât în asemenea treburi murdare, partidul care ne-a condus discreționar atâta amar de vreme se va spulbera precum puful păpădiei la o boare de vânt.
         
                                                                              Radu ULMEANU