Cîțu și Șoșoacă


        Parcă invidiind-o pe țața Șoșoacă pentru gloria de bâlci ieftin de care se bucură, domnul Florin Cîțu, nimeni altcineva, dacă încă n-ați auzit de el, decât premierul liberal al guvernului  în funcție, dă și el cu bățul în baltă, prin demiterea intempestivă a președintelui AFDPR, Octav Bjoza. Calcă astfel cu glorie pe urmele lui Băsescu, persecutorul lui Ticu Dumitrescu, datorită căruia acesta a fost împiedicat să ajungă la conducerea CNSAS, instituție înființată tocmai la inițiativa lui. De data aceasta rolul demolatorului îl joacă reprezentantul unui partid care își făcuse cândva un titlu de glorie din lupta împotriva comunismului în România. Nici n-ar fi o surpriză prea mare, având în vedere o altă ispravă a unui liberal de frunte cândva, Crin Antonescu, datorită căruia mulți din cei care s-au jertfit pe același altar al luptei împotriva comunismului ce se instaura în România au ajuns să fie interziși, excluși din memoria acestui popor.
        E adevărat, prea ne plictisisem deja de Covid, de teoriile conspiraționiste cu privire la el și la modalitățile de combatere, vaccinurile, carantinele, tratamentele medicale etc., pe plan mondial sau la noi în bătătură. Era nevoie într-adevăr de ceva nou, care să ne taie respirația. Și iată-l pe junele premier care, prin acest gest, ne face să-i uităm pentru moment calitățile reale datorită cărora a ajuns unde este, în fruntea guvernului. E drept, unul de coaliție, de largă respirație democratică, așa cum se zicea prin anii 40 și 50 ai secolului trecut, când la conducerea țării au ajuns bandele de teroriști școliți pe la Moscova, reprezentanți ai partidului bolșevic scos în afara legii imediat după înființare, în 1921, îndrumați părintește de criminali moscoviți anume trimiși la noi.
        Acum, judecând drept, în lipsa acestei măsuri aiuritoare, premierul își risca funcția, dar și soarta guvernului, care depinde nu doar de voturile partidelor din coaliție, aflate în componența lui, ci și de acelea ale reprezentanților unor minorități naționale, care s-au simțit atinși de o declarație a lui Octav Bjoza referitoare la teroriștii mai sus evocați, făcând parte din una din minoritățile respective. Una sacrosanctă, de care nu ai voie să te atingi nici cu un pai sau un deget, că se stârnește imediat un scandal mondial. Așa încât domnul Cîțu se pare că nu prea avea de ales și, chiar dacă unii liberali de marcă și-au exprimat nemulțumirea cu privire la decizia sa, aceasta rămâne în picioare, dată fiind tăcerea asurzitoare a lui Ludovic Orban, actualul președinte al PNL.
        „E dat acestui trist norod/ și oul sterp ca de mâncare”, spunea Ion Barbu într-o poezie, iar oul sterp pe care îl tot mâncăm de vreo 30 de ani încoace este votul mereu neinspirat al norodului și, în ultimă instanță, chiar abținerea aceluiași norod (era cât pe-aci să scriu nărod, Doamne ferește!) de la vot, un drept constituțional de care își cam bate joc cu orice ocazie. Un ou sterp care ne-a adus plocon de-a lungul anilor postrevoluție toate calamitățile, începând cu partidul mamut al lui Ion Iliescu, vrednicul urmaș al partidului comunist, și continuând – dar nemaisfârșind vreodată – cu sateliții acestuia de aceeași sorginte socialistă sau naționalistă, începând cu PRM-ul lui Vadim și PUNR-ul lui Funar, deja dispărute, și urmând cu AUR-ul abia apărut al lui George Simion și al Șoșoacăi care, deși exclusă (mai mult de formă), își face jocurile în continuare, cu același funest succes.     
        Unde-o fi oare „viul ou, la vârf cu plod” pe care să-l privim în fine la soare, în toată gloria lui ideală?
        Ca tot ce e ideal, pare de neatins, cel puțin pentru generațiile acum trăitoare pe acest pământ românesc. Era să zic șoșocesc, pușchea pe limbă-mi!

                                                                              Radu ULMEANU