„Micile plăceri”



          Neîntîmplatul: un scut al vieții în fața Neantului, de natura acestuia.
                                                                                x
          Modă 2017. Se revine în forță la părul lung al bărbaților, vestigiu al secolelor XII-XIII, în Franța și Germania.
                                                                                x
          Umbra mai obosită decît trupul care o transportă fără oprire.
                                                                                x
          Din jocurile celebrității. Există observații dînd prestigiu numelui care le emite, există observații
dobîndind prestigiu datorită numelui care le emite.
                                                                                x
          Relația om-Dumnezeu, sub semnul suferinței. „Nu suferim decît fiind depărtați de Dumnezeu, dar suferința aceasta ne apropie de Dumnezeu. Se poate astfel spune că Dumnezeu este în același timp Fericirea pierdută, căinată, și Suferința, deoarece întoarcem spatele Fericirii. El e Dumnezeul răstignit pînă la împlinirea veacurilor. Totul așadar stă sub semnul căderii, care-l preschimbă pe om în ființă, al remușcării, al surghiunului, al durerii, iar pe Dumnezeu însuși – Dumnezeu care nu poate fi decît al Bucuriei! – în Dumnezeu al lacrimilor; Domnul care stă spînzurat pe lemn, Sfîntul Duh care suspină și Maria, care plînge pe Munte” (Léon Bloy).
                                                                                x
          „Fă cu mărinimie cele mai mici lucruri și cu umilință cele mai mari, pentru că, în sînul lui
Dumnezeu care suprimă dimensiunile lucrurilor, s-ar putea, de altfel, să nici nu existe lucruri mari și lucruri mici” (Monseniorul Ghika).
                                                                                x
          Redempțiune. Desculț moral, asemenea unor pustnici călcînd de-a dreptul pe asprimile drumului pietros, izbăvindu-se, izbăvindu-le.
                                                                                x
        A.E: „Lumea ta populată de cîinii care ți-au fost dragi cum de Îngeri, ai spus-o într-un vers, nu-i așa?”.
                                                                                x
          Atît de fierbinte poate fi fiecare amintire, încît nu știi unde te afli: într-un muzeu al sufletului sau într-un nou anotimp regenerator al acestuia.
                                                                                x
          „Cea mai înaltă statuie din lume, de 182 de metri, a fost inaugurată în prezența premierului
indian, Narendra Modi. Intitulat Statuia Unității, monumentul este închinat liderului mișcării de independență Sardar Vallabhbhai Patel și a fost construit lîngă Narmada Dam, din Gujarat, India. (…) Dimensiunile colosale fac ca Statuia Libertății din New York cu cei 46 de metri înălțime ai ei sau Statuia Cristos Mîntuitorul, din Rio de Janeiro, care are 38 de metri înălțime, să pară niște pitici” (Click, 2018).
                                                                                x
        A.E.: „Imaginile unui Paradis atît de fad fiind insuportabil de luminos. Atunci cum o fi Infernul?”
                                                                                x
          O personalitate care dă impresia a umple dintr-odată sala în care intră, chiar dacă aceasta era deja
plină de lume, o alta care dă impresia a purta nevolnic în ființa sa o sală pururi goală.
                                                                                x
          Micile plăceri pe care le descoperi cînd e deja prea tîrziu, muguri ai Neantului care au așteptat
zadarnic a ecloza pînă-n pragul înghețului…
                                                                                x
          „Potrivit The Economist, cetățenii din Uniunea Europeană au o speranță de viață mai mare în
comparație cu locuitorii altor zone ale globului (cu 2,5 ani mai mult decît americanii și cu 4,6 ani mai mult decît chinezii). În același timp, est-europenii trăiesc în medie cu 12 ani mai puțin decît ceilalți europeni. Despre intensitate nu zice nimeni nimic” (Dilema veche, 2018).
                                                                                x
          Dacă în fața unui text în lucru speri a-l putea duce la bun sfîrșit tu, în fața unei amintiri speri să te împlinească ea pe tine.
                                                                                x
          Dimineață. Între starea onirică și starea de veghe, azi o dispoziție în care pari dispus a regreta
ambele.
                                                                                x
          Film vechi. Imagini uguitoare asemenea unui columbariu, gratiile timpului abia i se mai percep.
                                                                                x
          Contemplația implică o distanță față de obiectul său, iubirea e o consubstanțiere cu obiectul: un
soi de instinct divin.
                                                                                x
          Îndoieli avansînd pînă la treptele sfințeniei: „Aș dori să-L iubesc pe Dumnezeu așa cum nimeni
nu L-a iubit, însă absența Lui mi-a întunecat sufletul… De mai mult de patruzeci de ani rugăciunile mele nu au fost ascultate… Sunt atîtea contradicții în sufletul meu încît nu îl mai găsesc, sufletul meu fiind gol… dacă voi deveni cîndva o sfîntă, atunci voi deveni cu siguranță o sfîntă a întunericului”. Surprinzătoare mărturii deoarece aparțin Maicii Tereza, cea canonizată în 2003.
                                                                                x
          Dezolare. Limita frecvent atît de meschină pînă la care poți trece inclusiv în contul tău suferințele
lumii, marile sale suferințe pe care le descoperi treptat.
                                                                                x
          Anastasie Ț. Profesor al meu de desen, la liceul din Oradea. Omul acesta, pictor și poet, trebuia
devină artist, ardea ca o flacără cutezătoare și totodată delicată, dar, vai, n-a lăsat nici o operă. În dezolanta forfotă a anilor ’50, l-am căutat într-o după-amiază la locuința sa de solitar și, așteptîndu-l zadarnic, copleșit de emoție, m-am simțit ca la intrarea unui templu. Era cel dintîi artist pe care l-am întîlnit. Lecțiile lui despre artă erau memorabile. Ins carismatic, mi se înfățișa complet străin de ceea ce am putea numi proza vieții. Mi-l amintesc precum o imagine a neîmplinirii unui Destin, egal, undeva în Înalt, cu împlinirea acestuia. Îl evocă în paginile-i de amintiri și un alt fost elev al său, Titus Popovici…
                                                                                x
           „Literatura este unul dintre cele mai triste drumuri care duc undeva” (André Breton).
                                                                                x
          „Pentru cei care vor să-și răsfețe cîinii s-au inventat hotelurile de lux pentru căței, berea canină, țoalele de fițe pentru patrupede. Și pentru că unora nu li se părea destul, în SUA au apărut și cinematografele care oferă filme speciale pentru cîini. Unul dintre acestea este Teatrul Roxie din San Francisco, transformat în cinema pentru căței” (Click, 2018).
                                                                                x
          Scrisul își poate asuma anxietățile, interogațiile, stările critice ale ființei autorului. În schimb autorul are șansa de a-și asuma calmul obiectual al scrisului său.
                                                                                x
          Capital e felul în care îți desfășori moralmente existența. Nu contează neapărat ceea ce izbutești a împlini. Mai relevantă poate deveni neîmplinirea, cum o formă a smeririi.
                                                                                x
          Cum apreciezi producția poetei X? A.E.: „Ce să zic? Șarmantă pe ici pe acolo, dar în rest prea ciorap de mătase”.
                                                                                x
          Memoria: o perspectivă bidimensională a vieții. Amintirea: o perspectivă tridimensională a vieții.
                                                                                x
          „Din punctul de vedere al selecției umane, (…) femeia nu colaborează cu preferința ei
sentimentală întru perfecționarea speciei, cel puțin în sensul pe care i-l atribuim noi bărbații. Tinde mai degrabă să-i elimine pe indivizii cei mai buni, din punct de vedere masculin, pe cei ce inovează și se angajează în acțiuni superioare, și manifestă un entuziasm decis față de mediocritate. Dacă ți-ai petrecut bună parte din viață cu ochii larg deschiși, observînd evoluțiile femeii, nu-i ușor să-ți faci iluzii asupra criteriului preferințelor ei. Toată bunăvoința cu care încearcă uneori să-și arate exaltarea față de bărbații cei mai buni suferă de obicei un trist eșec, dar, în schimb, o vezi înotînd în voie, ca în elementul ei, printre bărbații mediocri” (Ortega y Gasset).
                                                                                x
          A.E.: „Tînăr fotbalist de succes, sedus de postura «distincției» culturale. Recurge insistent la
neologisme, chiar dacă le mai stîlcește, la date istorice, făcînd bineînțeles erori. E ca și cum ar vrea să participe la un meci îmbrăcat într-un costum de gală, cu papion”.
                                                                                x
          A.E.: „În definitiv pînă unde poți imita un predecesor care-ți «place» (fenomen, în tinerețe, ca și inevitabil)? Pînă unde începi să te imiți pe tine însuți”.
                                                                                x
          Dubiile în materie de credință îți cedează prompt atunci cînd întîlnești un comentariu antireligios. Pare a se mobiliza astfel o credință a ta organică, insesizabilă în unele momente, însă la datorie. Aidoma unei gărzi aparent distrate, care însă nu șovăie a acționa cînd se cuvine.
                                                                                x
          A.E.: „Văd că te uiți atent la această femeie într-adevăr frumoasă. Sper să nu fiu indiscret dacă te întreb cu ce simțămînt”. Cu bucuria, cum ar fi spus marele meu prieten de odinioară, V. L., că ea pur și simplu există…
                                                                                x
          Denumirea de „săpun” provine de la Muntele Sapo din Roma antică, loc unde grăsimea provenită de la sacrificarea animalelor se amesteca cu cenușă și curgea spre rîu, pe timp de ploaie, acest amestec curățind rufele mai eficace decît apa simplă. Prima menționare documentară a spălării corpului cu săpun se datorează lui Galenus, în secolul al II-lea. Chimiștii arabi au fost cei dintîi care au produs săpunuri din uleiuri vegetale,  precum uleiul de măsline și uleiul de cimbru.
                                                                                x
          A apela la memorie e ca și cum ai face ordine într-o odaie aflată în mare dezordine. A apela la amintiri e ca și cum, deschizînd casetofonul, ai umple-o de muzică.
                                                                                x
          Îl rog pe X, telefonic, să-mi dea o informație din domeniul său. „Iertați-mă că nu sunt în măsură să vă răspund acum, dar dacă nu vă deranjez, vă dau un telefon peste zece minute”. Cum să mă deranjați? Vă mulțumesc. Telefonul nu vine nici peste zece minute, nici pînă a doua zi. A treia zi mă întîlnesc cu X pe stradă. Nu-mi adresează nici o vorbă. O posibilă explicație: dacă i-am spus că… nu mă deranjează, cum să nu rămînă în continuare cu un cuget împăcat?
                                                                                x
        A.E.: „Perspectivă. Ameliorarea umanității va atinge un atare grad, încît numărul «băieților răi» va scădea drastic. Pentru ca speța lor să nu dispară, vor trebui ocrotiți prin măsuri legale”.
                                                                                x
          „Cred că și animalele, cred că și ele se gîndesc la Dumnezeu. Cîinele meu Îl concepe în persoana mea. Mai degrabă mă concepe după imaginea Domnului - însă eu am știut-o, am și scris-o – există o tradiție sfîntă, vizibilă sau invizibilă, vizibilă sau invizibilă Eclezie care îl întovărășește chiar pe cel căruia i se spune că e solitar. Sunt solitari fără solitudine; eu sunt singurul și solitar, și izolat. Cu ce drept să ai contact privilegiat cu Dumnezeu? Poate că sunt ajutat, în ciuda viciilor mele, a greșelilor mele, a furiilor mele, poate chiar întovărășit, susținut, împins. Cît e dacă e ceva Sfînt în mine – am speranța să fie la fel de sfînt ca și la ceilalți, ca la ceilalți păcătoși” (Eugène Ionesco).
                                                                                x
           Modestia lui X, o variantă socio-profesională a umilinței, cu caracter practic, un gen de gadget moral.
                                                                                x
          Aureliu G: „Nu poți fi prea apropiat de Eugen Simion. E prea ațos”.
                                                                                x
          „Clipe,  doar clipe”, îmi spunea cu îngîndurare poeta Ana S., care a părăsit de mulți ani această
lume. Clipe fără urmare, menite a se mistui în efemerul elanului lor… de-o clipă.
                                                                                x
          A.E.: „Ne apropiem de-o nouă eră a frunților înguste. Cultura, la noi, dar se pare că nu numai la noi, dă semne de epuizare precum un bec care a început să fileze. Pun pariu că (prea) mulți dintre cei ce ne guvernează nu numai că nu fac deosebirea dintre Leopold Bloom și Harold Bloom, dar nici cea dintre Tudor Arghezi și A. Toma, nu doar deosebirea dintre Poincaré-tatăl și Poincaré-fiul, dar nici cea dintre E. Lovinescu și Ion Dodu Bălan…”.
                                                                                x
          „Sub presiunea internațională, guvernul grec a adoptat o lege care protejează măgarii de greutăți mai mari de 100 kg. O petiție cu titlul «Opriți abuzarea măgarilor și cailor în Santorini» fiind semnată de aproape 110.000 de persoane. (…) Primarul din Santorini este un aliat al acestei legi, el fiind unul dintre cei care luptă de ani buni împotriva supraturismului: «Pînă în 2020 vom impune și mai multe limite. Vrem să facem viața tolerabilă și pentru localnici și pentru măgari»” (Dilema veche, 2018).
                                                                                x
          „De ce nu le plac democraților pisicile, e ușor de ghicit. Pisica e frumoasă; ea trezește idei de lux, de curățenie, de voluptate etc.” (Baudelaire). Poetul a evocat pisicile în trei poeme din Florile răului și într-un poem în proză, Orologiul.
                                                                                x
          Trezire după un scurt episod de somn, către cinci dimineața, după o noapte insomniacă. Ce ar fi de fapt insomnia? Luciditate prigonită și vis interzis, stare ce se refuză deopotrivă activității și odihnei, focalizare a ființei ca și a absenței acesteia din sine, zăpăceală somatică și alarmă a conștiinței fără obiect?
                                                                                x
          Se întîmplă să te întîlnești cu regularitate pe stradă cu o persoană purtînd aceleași veșminte vechi, cîtuși de puțin atracțioase, inspirînd o exasperantă monotonie. Ani la rînd. Dintr-odată intervine o surprinzătoare schimbare. Cea în cauză s-a hotărît să-și schimbe garderoba aproape zilnic, într-o nervoasă varietate care trădează un netăgăduit interes pentru modă. „Năpîrlește” de la o întîlnire la alta. Dar ai mai putea-o socoti elegantă? Mă tem că nu. Cum de-atîtea ori în viață, prima impresie e decisivă.
                                                                                x
          Un adevăr pe jumătate spus este o minciună completă” (proverb evreiesc).
                                                                                x
          Te îndepărtezi de unii oameni nu pentru că-i detești, ci pentru a nu fi pus în situația de a-i detesta.

                                                    Gheorghe GRICURCU