Jurnal


                „Prozator înclinînd spre vîrsta a treia”

        La o anume nesăbuință ajung nu o dată stările de acalmie. Își par lor însele monotone, inspide, drept care te împing la excese, la o dereglare ori la alta spre a le regreta apoi. „Binele” burghez e bovaric.
                                                                              x
        Existența ironiei nu constituie o garanție a gravității vieții?
                                                                              x
        Oamenii nu-i cred niciodată pe ceilalți capabili să facă ceea ce nu pot face ei înșiși” (Cardinalul de Retz).
                                                                              x
        Nici o cunoaștere nu e autentică dacă nu poate degaja în final un aer de intimitate.
                                                                              x
        „Moartea se ivește cum un miracol personal, cu atît mai neverosimil, mai bulversant cu cît se înscrie în contrastul unui real complet impasibil în decurgerea sa cotidiană, în care, după cum scria un poet oriental, din pricina acesteia „nu se clintește nici măcar o frunză”. Dar nu e totuși moartea un fenomen izvorît din firesc, fie și ca o spectaculoasă mutație a firescului? „Deja în clipa morții, nu mai suntem decît ceea ce suntem, nimic altceva decît ceea ce suntem, așa cum suntem și, atare fiind, tocmai în fața lui Dumnezeu Cel care ESTE și care nu admite decît ceea ce este” (Monseniorul Ghika).
                                                                              x
        Nicio suferință nu acceptă îndoiala ca o ușurare, ci doar ca o agravare a sa.
                                                                              x
        Viață. Pînă și disprețul unei himere față de alta.
                                                                              x
        Dimensiunile mari sporesc de la sine dramatismul, enigma. Acești nori placizi și trîndavi pe care-i privesc acum, se înfățișează, mulțumită urieșeniei lor, într-o perspectivă patetică.
                                                                              x
        Limpezimea lacrimii, diferită de cea a conștiinței.
                                                                              x
        „Zoologii austrieci au descoperit că printre corbi există exemplare extrem de sensibile, care se lasă influențate de emoțiile negative ale păsărilor printre care trăiesc. Cînd au văzut, de pildă, că membrii stolului care au avut primii acces la hrana oferită în cadrul experimentului, au respins-o, nu s-au mai apropiat de vasele cu mîncare și au plecat posomorîți, cu capul lăsat în pămînt. Este prima dovadă științifică despre emoționalitatea și empatia corbilor. «Păreau un cortegiu de condamnați» afirmă specialiștii” (Formula As, 2019 ).
                                                                              x
        Posibilul, un sens pe care ești ispitit a-l da ocazional cîte unui fascicul din imposibil, umanizîndu-l.
                                                                              x
        Să absoarbă oare instanța divină irealizările noastre, să le înregistreze undeva, într-un catastif al umilinței? Ar fi aproape tot atît de mișcător precum redempțiunea.
                                                                              x
        Greșeli de adresă. Se întîmplă cîteodată să adresezi lui Dumnezeu întrebări pe care s-ar cuveni să le adresezi oamenilor sau să adresezi oamenilor întrebări pe care s-ar cuveni să le adresezi lui Dumnezeu.
                                                                              x
        „Pînă cînd, Doamne, mă vei uita neîncetat? Pînă cînd îți vei ascunde Fața de mine? Pînă cînd voi avea sufletul plin de griji și inima plină de necazuri în fiecare zi? Pînă cînd se va ridica vrăjmașul meu împotriva mea? Privește, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei…” (Psalmul 13).
                                                                              x
        Învechirea: o umilință a lucrurilor, o rugăciune a materiei.
                                                                              x
        Imaginați-vă aplicațiile unui material care ar rezista la temperaturi de 10.000 de grade Celsius. Aceasta este temperatura suprafeței Soarelui sau căldura degajată de explozia unei bombe nucleare. Ei bine, un om, pe nume Maurice Ward, a reușit să obțină acest material în anul 1986. (…) Ward a auzit la știrile unui post de televiziune, în anul 1985, despre avionul britanic Airtours, al cărui incendiu la motor a costat viața a 55 de pasageri. El a fost atît de șocat de această tragedie, încît a început să caute o metodă prin care ar putea crea o substanță care să reziste la căldură intensă, fără a emana fum sau gaze toxice” (Focul vieții, 2019).
                                                                              x
        O fină ironie e proprie oricărui ecou.
                                                                              x
        Viața aspiră la Formă, nu la uniformă.
                                                                              x
        Prozator înclinînd spre vîrsta a treia, mediocru. Ambițios angoasat pesemne de faptul că nu e luat suficient în seamă de lumea literară. Înțelege a-și lua revanșa admonestîndu-i cu exces pe cei din jur. La un restaurant, pentru că i s-a adus o mîncare cu trei minute întîrziere, în fața unui bloc în care nu locuiește, de ce administratorul n-a îndepărtat de urgență frunzele căzute, de ce un fost coleg de clasă nu l-a salutat primul… Nu mai vorbesc de faptul că, la un control de rutină, cînd a fost oprit de un polițist să-și prezinte carnetul de conducere, a făcut scandal. Orice insatisfacție, oricît de măruntă, se lasă în cazul său nu numai cu prelungite proboziri colerice, ci și adesea cu reclamații scrise la „autoritățile competente”. A. E.: „Ce vrei, lupta sa cu Destinul, precum a lui Iacob cu Îngerul!”.
                                                                              x
        Despre Marx: „Îi plăceau plimbările în landou, alături de aristocrata sa soție, prin cele mai de elită stațiuni balneare. Pe banii naivului Engels care, consecvent, trăia marital cu o muncitoare. Aș fi vrut să-l văd tuns, recrut în armata lui Wilhelm I: ar fi ajuns un Wojzek sau un Șveik. (La noi doar un oarecare Ițik Strul, dezertor)” (I.D. Sîrbu).
                                                                              x
        Poți căuta în cotloanele întunecat-labirintice ale memoriei o amintire, dar e atît de trist să cauți în luminozitatea unei amintiri petele memoriei.
                                                                              x
        Senectute. Cauți ce nu s-a pierdut, uiți să mai cauți ceea ce s-a pierdut de-a binelea.
                                                                              x
        Senectute. Impostura memoriei care încearcă în unele clipe ezitante a lua locul salutarei amintiri, a înlocui moneda de aur a acesteia cu un pumn de bani de buzunar.
                                                                              x
        În Australia și California crește cel mai înalt arbore din lume, eucaliptul, atingînd 140-160 metri. Aceasta se datorează rapidității cu care crește,de 7 metri în 2 ani.
                                                                              x
        Apa îi servește drept oglindă, dar numai după ce i-a potolit setea.
                                                                              x
        Durerea e toxică în gradul în care e lipsită de milă.
                                                                              x
        „LGB, acronimul inițial pentru comunitatea Lesbian-Gay-Bisexual, a suferit, de-a lungul vremii, o serie de transformări. În anii 1980 a fost înlocuit de binecunoscutul LGBT, care a devenit apoi LGBTQ, culminînd, deocamdată cu LGBTTTQQIAA (Lesbian-Gay-Bisexual-Transgender-Transsexual-Tw Spirit-Queer-Questioning-Intersex-Asexual-Ally) sau, pe scurt, LGBTQ+. Semnul «plus» îmi amintește de clasele de eficiență energetică ale electrocasnicelor: A+, A++, A+++… De altfel, sexul devine și el tot mai versatil, mai convenabil, mai accesibil, altfel spus, tot mai eficient și economic: la o adică, în varianta virtuală, nici măcar nu mai e nevoie de un partener în carne și oase” (Dilema veche, 2019). x
        Diversitate cauzală: stilul succint, „telegrafic” poate fi la fel de bine generat de o mare emoție, ca și de o uscăciune morală.
                                                                              x
        Roua, saliva acestui superb trandafir înflorit. Să fie oare lacom pînă și trandafirul?  
                                                                              x
        Deasupra acestei picturi, o peliculă foarte subțire de sublim. Dacă o sfîșii, contururile și culorile rămîn neschimbate, nu se produce nicio erupție de grotesc, nu apare niciun coșmar. Doar un posibil plictis. Depinde de reacția ta.
                                                                              x
        A-ți realiza personalitatea în scris înseamnă a dobîndi de la un moment dat suprema favoare de-a te repeta. A repeta pe altul, o stare de dizgrație. A te repeta fertil pe tine, o stare de grație.
                                                                              x
        „Operațiune de salvare incredibilă! Nu mai puțin de șapte scafandri profesioniști au făcut imposibilul pentru a salva o țestoasă care s-a prins într-o plasă abandonată în Oceanul Pacific, în largul coastelor americane. Theresa Guise, de 60 de ani, din  Indianopolis, SUA, unul dintre salvatori, a explicat că scafandrii nu puteau folosi tuburile de oxigen sau echipamentul special pentru că se agățau de plasă. După aproape o oră de chinuri, timp în care și-au riscat viața înotînd sub o insulă plutitoare compusă din deșeuri de plastic, Peter de Maagt (55 de ani), din Olanda și Alex Ustard (44 de ani) din Anglia, au reușit să salveze țestoasa. A fost filmată pentru a arăta lumii întregi nenorocirea pe care o fac deșeurile ajunse în ocean” (Click, 2019).
                                                                              x
        Senectute. Mai demult apropierea morții te impresiona prin ceea ce-ți putea ascunde. Acum nu încetează a te impresiona prin ceea ce-ți poate dezvălui: atîtea și atîtea amintiri, secvențe ale identității tale risipite în uitare, pe care doar fiorul finalului iminent le actualizează. Prezentul se arată suficient de culant pentru a-ți îngădui această tîrzie satisfacție.
                                                                              x
        Senectute: dorințele se sting una după alta, aidoma unor lumînări într-o biserică.
                                                                              x
        Un inițiat. Poate distinge cu o subtilitate nebună un copac de același copac, un zid de același zid, un cuvînt de același cuvînt. Dar îi lipsește capacitatea de a compara un copac cu alt copac, un zid cu alt zid, un cuvînt cu alt cuvînt.
                                                                              x
        „Frivolitatea e dură aidoma oțelului”, e de părere Montherlant. Iată una din acele propoziții în care ți se pare că întrevezi o întreagă lume emoțională.           
                                                                              x
        „Extrema modestie are primejdiile ei, ca și orgoliul” (J. J. Rousseau). Fasonat de modestie pînă capeți orgoliul ei, adică prejudecata de-a o socoti în afara ta (precum un veșmînt, precum o mască). Modestia ajunsă aidoma unui obiect pe care-l manipulezi cu indiferență.
                                                                              x
        „Unul vorbește de cer, altul de frînghie” (proverb persan).
                                                                              x
        „Mai bine să plîngi oricînd, decît să rîzi cînd nu trebuie” (idem).
                                                                              x
        Să fie tristețea o formă de orgoliu al deznădejdii, o stilizare, o disciplină ce și-o impune?
                                                                              x
        „Ieri, vizita unui prieten de-al lui Gide. Îmi vorbește despre ceea ce numește el inima uscată a acestui scriitor. Îmi aduc aminte că Gide mi-a spus într-o zi: «Niciodată n-am suferit din dragoste». Vorba asta mi se părea atît de stranie încît ajunsesem să cred că nu auzisem bine, dar vizitatorul meu mi-a confirmat-o. Gide îi spunea adeseori: «Sentimentul te va pierde»” (Julien Green).                      
                                                                              x
        Sunt diverse specii de aripi mitologice: aripile lui Icar, aripile heruvimilor, aripile deznădejdii despre care vorbea Kierkegaard…
                                                                              x
        „Asupra banchetului Arghezi scrie d. N. Georgescu: «10 iulie 1936 trebuia să rămînă o dată memorabilă; o zi de răscruce literară. Se împliniau ieri patruzeci de ani de cînd d. Tudor Arghezi a inaugurat poezia scîrnavă și a plasat-o în scrisul românesc. Evenimentul urma să fie apoteosat printr’un banchet; el nu putea să fie decît monstru: omagia doar monstruositatea. Dar organisatorii s’au oprit nedumeriți înaintea perspectivelor menu-ului… Dacă ar fi parafrasat poemele excelentului cultivator de trufandale și porcării rimate, e probabil că toți convivii ar fi avut, începînd cu aperitivele, grave simptome de greață incurabilă»”. (Cuget Clar, [Noul «Sămănător»], anul I, 1936-7).
                                                                              x
        Zi enervantă de sfîrșit de octombrie. Nu-ți vine să te-apuci de nimic. Aer uscat, contactul cu obiectele prea material, dur, nelăsînd loc acelei fine aproximări a lor care-ți îngăduie să ții seama și de tine.
                                                                              x
        Foamea (irezistibilă, devoratoare) de trecutul tău e pur și simplu o foame de viață. Aspectul său retro constituie asceza care o intensifică; un sacrificiu adus Imposibilului.
                                                                              x
        A.E.: „Un anticlimax, un sublim negativ, demonic, din cînd în cînd necesar ca o gimnastică ori ca un masaj care-ți pune sîngele în mișcare”.
                                                                              x
        Ani întregi a trudit pentru a obține un text echivalent cu a cincea esență. A distrus multe pagini pentru a păstra doar Metafora pură, orbitoare, ne varietur: „Soarele e asemenea Soarelui”.
                                                                              x
        Azi noapte, pe cînd recitea un maldăr de texte ale sale mai vechi, l-a vizitat Îngerul selecției. Dimineața era așa de transfigurat, încît i se părea că s-a născut a doua oară.
                                                                              x
        „Farmacistul pensionar Negweny El Assal, în vîrstă de 69 de ani, din Blackpool, Lancashire, nord-vestul Angliei, face opere de artă cu totul ieșite din comun . El folosește în acest scop chiștoace de țigări. Bărbatul, de origine egipteană, adună mucurile de țigări și le transformă în artă. (…) Pînă în prezent, pensionarul a numărat că a adunat circa 120.000 de chiștoace. Pe toate le-a aranjat în superbe mozaicuri admirate de oameni din întreaga lume care vin să-i viziteze expoziția cu totul neobișnuită” (Click, 2019).
                                                                              x
        Maturitate. Ceea ce numim viață lăuntrică evoluează în bună parte către propria sa mecanică. Frazele din ce în ce mai exacte și mai indiferente reprezintă această supraviețuire searbădă (sau e o tainică expiere?).
                                                                              x
        Iubirea sa e ca turnul Eiffel din anecdota lui Verlaine, turn în care un om se urca zilnic pentru a nu-l vedea.
                                                                              x
        Amintiri atît de colorate, calde, vibrante, încît crezi că un compromis cu timpul ar mai fi cu putință.
                                                                              x
        „Jurnalul acesta e fără îndoială genul de carte pe care aș fi dorit s-o citesc la douăzeci sau douăzeci și doi de ani, cu condiția să fi fost vorba de jurnalul altcuiva, nu al meu, căci în definitiv sunt eu oare cel care aș fi vrut să fiu? Nu! Ceea ce visam era cu totul altceva, și cu asta încă nu spun aproape nimic” (Julien Green).

                                                        Gheorghe GRIGURCU