Jurnal


                                  „Certitudinile au limite”


          O operă atît de generoasă încît nu se lasă pastișată. Chiar încercînd s-o imiți, ai toate șansele de a rămîne tu însuți.
                                                                              x
          Scriptor. Perversitatea afectului care găsește cu cale a se certifica doar prin efortul unei tehnici expresive.
                                                                              x
          „L-am putea defini pe poet ca pe acea ființă care nu reușește să se exprime pentru că își dă silința să exprime Poemul” (Witold Gombrovicz).
                                                                              x
          Prietenie tardivă. El trebuie să mimeze că te înțelege, tu trebuie să mimezi că înțelegi că el trebuie să mimeze că te înțelege.
                                                                              x
          „Nu e niciodată posibil să observi și să judeci toate circumstanțele care influențează atmosfera unei clipe și acționează chiar odată cu ea, și în cele din urmă și asupra judecății tale, din cauza asta e fals să spui: ieri mă simțeam sigur pe mine, astăzi sunt deznădăjduit. Asemenea diferențieri dovedesc doar că ai chef să te influențezi singur și să fii cît mai detașat de tine; ascuns în spatele unor prejudecăți și fantezii, să-ți continui un timp viața artificială, așa cum face cîte unul, ascuns după un păhărel de rachiu în colțul tavernei, singur-singurel, conversînd cu închipuiri și vise strident de false, nedemonstrabile” (Kafka).
                                                                              x
          Se face caz de sex în mediile în care există o energie suplimentară ce nici nu se poate disciplina și nici nu îndrăznește a se revărsa în concupiscență.
                                                                              x
          Scriptor. Ajuns la o tonalitate distinctă a scriiturii sale precum timbrul vocii, s-ar zice o performanță, deși la urma urmei nu e decît o voce între nenumărate altele.
                                                                              x
          „Îndepărtează-te de prietenii care îndrăgesc mai mult masa ta decît prietenia ta” (Sfîntul Ioan Gură de Aur).
                                                                              x
          Cămila își poate crește temperatura corpului cu aproape șase grade Celsius înainte să transpire, pentru a evita pierderea lichidelor din corp. Nici un alt mamifer nu poate face asta. Nu cocoașa e cheia succesului pentru depozitarea apei la cămilă, ci sistemul deosebit de circulație a sîngelui care-i permite acesteia să poată bea și asimila aproximativ 100 de litri de apă (zece găleți mari) în numai zece minute. Cocoașa reprezintă, de fapt, un țesut gras din care animalul își obține energia cînd hrana îi lipsește.
                                                                              x
          Te desparți mai greu de ceea ce nu s-a împlinit în trecut decît de ceea ce nu se împlinește acum, deoarece în primul caz intervine reflexul mitic al amintirii.
                                                                              x
          Visul: o stare de ebrietate așa zicînd naturală a ființei, iar nu o variantă a „paradisurilor artificiale”, întrucît primește o mizericordioasă răsfrîngere a Paradisului ca atare.
                                                                              x
          Senectute. Presentimentul tulburător nu a ceea ce va veni, ci a ceea ce a fost.
                                                                              x
          Un caz  grațios de mitologie fiziologică: vechii chinezi explicau plînsul prin faptul că în craniul omului se află, precum într-un vas, apă care se varsă prin aplecarea capului.
                                                                              x
          „Reforma ne oferă perechea plebeiană și necultivată a Renașterii italiene. Izvorîtă din impulsuri înrudite, Reforma a fost nevoită, în regiunile Nordului rămas în urmă și rămas grosolan, să se deghizeze în haine religioase – în Nordul Europei, noțiunea de viață superioară încă nu se desprinsese de viața religioasă. Reforma înseamnă și ea voință individuală de a fi liber, «fiecare să fie propriul său preot» este tot numai o formulă a libertinajului. În realitate a fost de ajuns un singur cuvînt - «libertate evanghelică» - și toate acele instincte care ar fi avut motive să rămînă în ascunzișul lor s-au năpustit afară ca niște cîini sălbatici; impulsurile cele mai brutale au prins subit curaj, totul părea a-și găsi justificări… (…) Faptul însă de a închide ochii și de a-și umezi buzele cu vorbe exaltate n-a împiedicat mîinile să apuce tot ce era de apucat pe undeva, nici ca burta să devină zeul «evangheliei libere», nici ca toate poftele de răzbunare și invidie să-și găsească satisfacția cu o furie nestăvilită… Acestea au durat cît au durat, o bucată de vreme: a urmat apoi oboseala, întocmai cum s-a manifestat și în Sudul Europei; ca și acolo, tot o epuizare de un soi comun, un general ruere in servitium… Sosise secolul necuviincios al Germaniei…”   (Nietzsche).
                                                                              x
            Derutat de morala preopinentului tău, locvace, dezinvoltă și ușor ironică în grandilocvența cu care se afirmă, spre a-și ascunde caracterul neangajant, aleatoriu, indiferența față de propriile-i propoziții.
                                                                              x
          Entuziast (stăpînit de zei, după cum ne indică etimologia) poți fi cu adevărat doar atunci cînd te descoperi, te urmărești cu o anume uimire ca și cum ai observa un străin într-un cîmp simpatetic.
                                                                              x
          „Cea mai rea clică este cea constituită dintr-un singur om” (G. B. Shaw).
                                                                              x
          „În Libertatea de vineri, 13 decembrie 2019, un anunț la mica publicitate: «Domn 65 ani Bucureștide vrei iubire, dragoste și feerie. Exclus telefoane inutile». Oferta e cît se poate de atrăgătoare, mai întîi pentru că include, la pachet, două lucruri complet diferite, dar la fel de importante: iubirea și dragostea. Apoi pentru că ea exclude ce era de exclus: într-adevăr, feeria și telefoanele inutile sunt incompatibile” (Dilema veche 2019).
                                                                              x
          Solitudinea  egolatrului care-și caută înfrigurat imaginea în ochii semenilor.
                                                                              x
          Nimeni nu cunoaște decît cu aproximație obiectul iubirii sale. Iubirea e tocmai tentativa de a „reconstitui” un model pierdut, nespus de important și de aceea meritînd, în tentativa de a-l preciza, improvizații riscante, investiții ilogice. Un model sacral sau profan, reflectîndu-l pe cel dintîi.
                                                                              x
          Psihanalizate, calambururile ar reprezenta proiectele noastre eșuate pe care întîmplarea le-a îmbrîncit în grotesc. Din punct de vedere moral, sună cum un pandant vesel al melancoliei.
                                                                              x
          „Părintele Paulin Lecca (de la Cozia) împarte lumea în patru categorii: Cea a fiului risipitor care nu se mai întoarce la Tatăl. Sunt dintr-aceștia, rămîn printre roșcove și porci. Cea a fiului risipitor care se întoarce și intră la ospățul împărătesc. Cea – foarte numeroasă, poate cea mai numeroasă – a fiului bun, care e drept și cuminte, dar e călduț și fudul și cu toate că e drept nu intră la cină! Cea – vai, rară – a fiului drept care nu e numai cuminte, ci e și înflăcărat și ia parte la cina împărătească. Pildă: Sf. Fecioară, Sf. Ioan Evanghelistul. Ei reprezintă idealul” (N. Steinhardt).
                                                                              x
          „Despre morți, numai bine”, sună un  dicton cinic. Căci „Binele” convențional nu reprezintă oare în realitate anihilarea conceptului de Bine, scufundarea lui în virtualitățile Răului?
                                                                              x
          Tehnica inexpugnabilă a Poeziei, căreia îi acorzi (trebuie să-i acorzi) tot ce ești, care îți acordă vidul (stilistic conturat) al unei absențe ideale.
                                                                              x
          Dumnezeu e totdeauna puțin stîngaci, demodat, provincial. Dumnezeu se uită cu un pic de ironie la aspectele abilității, ale modei, ale vieții „civilizate”.
                                                                              x
          „La sfîrșitul curei psihanalitice, se poate produce un fel de iluminare. Și e vindecarea. Cei cărora le-a reușit psihanaliza, deci au avut iluminarea, vorbesc de caracterul inefabil al acesteia, indicibil pentru ceilalți, care au citit texte despre psihanaliză, dar n-au făcut cura, nu s-au supus psihanalizei: nu puteți înțelege, zic inițiații, «iluminații», vindecații, nu puteți înțelege, asta nu se transmite, trebuie să fi trecut prin ea, trebuie s-o fi trăit. (…) Știu, cred, vreau grozav să cred că e adevărat însă nu înțeleg; nu trăiesc. Cîți ani de asceză trebuie ca să ajungi la iluminare, ca să-L trăiești pe Isus, ca să-L ai, să-L trăiești în tine – să-l porți în tine. Poate o viață întreagă. Poate mai mult decît viața. Afară numai, cum am și reamintit, dacă ai intuiția instantanee. Iluminarea psihanalitică se poate obține în cîțiva ani. Asta nu duce la fel de departe ca experiența mistică. Psihanalistul Lacan devenise senil la sfîrșitul vieții lui. Nu cunosc un singur caz de sfînt senil” (Eugène Ionesco).
                                                                              x
          Patentul de fabricație al geniului care cade cu timpul (uneori surprinzător de repede) în mîinile unor meșteșugari modești, chiar în mîinile impostorilor, dezvăluindu-și astfel vulnerabilitatea, tainicul compromis cu contingentul, inevitabila înscriere în relativ.
                                                                              x
          A.E.: „Îmi spunea un preot literat: «poeta diabolică», știm noi care, a scuipat în potirul cu vin sfințit pentru euharistie, nu o dată, ci de trei ori. Tu ce părere ai?” Îi răspund: cred că va scuipa și a patra oară.
                                                                              x
          Certitudinile au limite, incertitudinile sunt de-atîtea ori deschise spre infinit.
                                                                              x
          Recuperări, redimensionări, metamorfoze în genere discrete, prin care spiritul tău încearcă a dobîndi statutul onorabil al existenței ca devenire, deci ca schimbare tangibilă.
                                                                              x
          „O idee genială la Aeroportul din Vilnius, Lituania. Conducerea de aici a decis să împodobească un brad cu obiectele periculoase confiscate de la pasageri în urma controalelor, de la îmbarcare. Așa că pomul de Crăciun a fost decorat cu cuțite, foarfeci, arme de jucărie și alte obiecte periculoase. Sunt așa de multe, încît ridică un semnal de alarmă privitor la inconștiența călătorilor. Șefii de la aeroport tocmai asta au vrut să arate. Reamintesc astfel pasagerilor cît de important este să zboare în condiții de siguranță” (Click, 2019).
                                                                              x
          Ne confruntăm nu o dată cu excesul de glorie al  marilor opere în strădania de a le regăsi. Înstrăinate prin clișeele publicității, înecate de rumoarea exegezei, de foiala umbrelor festive ale vremelniciei.
                                                                              x
          „Universitatea scoate la iveală toate însușirile noastre, inclusiv incapacitatea” (Cehov).
                                                                              x
          A bîrfit Parisul, Londra, Roma (după ce a avut prilejul de-a le experimenta îndelung) drept spații închise, meschine, plicticoase. N-ar fi fost mai simplu să vorbească doar despre insuportabilul sat planetar?
                                                                              x
          Atitudinea misterioasă a lucrurilor ce te caută în orele de pace matinală, apropiindu-se de tine printr-o ritualitate ușor calină.
                                                                              x
          Ceea ce ai scris, ai proiectat în afara ta, în lume. Ți-ai eliminat textul, l-ai înstrăinat. Rămîi în continuare a te confrunta cu tine, nescriitorul, cu omul ca atare.
                                                                              x
          Impozantul Stilou al Anului Castell-Graf von Faber costă 4.500 de dolari.
                                                                              x
          „A crezut că există crima perfectă, dar a fost prins de Teba, cîinele erou al Poliției Române. Autorul dublei omucideri din localitatea sătmăreană Bîrsău a fost descoperit cu ajutorul unui cîine de urmă al Poliției Maramureș. (…) Specialiștii spun că, de regulă, cîinii de urmă trebuie să intervină în circa două sau trei ore de la producerea infracțiunii pentru ca mirosurile să nu fie alterate. Cu toate că patrupedul erou a fost adus la 24 de ore distanță, acesta și-a făcut datoria din plin. Teba are patru ani și a fost crescută de Centrul Chinologic Sibiu. Din 2015, Teba este pe teren și a prins de la criminali la hoți, de la mincinoși la falsificatori” (Click, 2019).
                                                                              x
          Creatorul are nevoie de un Destin, așa cum călătorul are nevoie de un drum spre a fi ca atare. În lipsa acestuia, operele sunt simple proiecte, avînturi ratate în pragul existenței, falacioase întrupări ale dorinței.
                                                                              x
          Pe stradă, într-o zi aspră de iarnă, convorbire între doi bărbați: „Gheața ei de muiere, are și-un copil!”
                                                                              x
          A.E.: „Un vis se introduce uneori în alt vis precum într-un sac în care încape cu greutate”.
                                                                              x
          Mediocrul bănuiește orice complexitate de mediocritate. Chiar pe cea, sublimă, a geniului. Are snobismul unei idealități mediocre. De unde dificultatea sa de-a admira de care-l acuză moraliștii.
                                                                              x
            „Zilele anului ca un joc de cărți: poți să tragi din pachet pe una sau pe alta, s-o ții în mînă, s-o joci și să le reamesteci apoi pe toate. Nici o zi nu este cauza celei ce vine: ele încep laolaltă în mod arbitrar, de fiecare dată altfel. Se repetă, însă le recunoști într-un șir mereu schimbat. – Cu cît mai înțelept ne-am purta cu zilele noastre dacă ar fi repetabile, cum le-am mai înțelege, cum ne-am mai apropia de ele, de versiunile lor mereu noi, într-un mod adecvat. După cum stau însă lucrurile, cu obiceiul nostru al zilelor progresive și irepetabile, nu rămînem decît niște bieți diletanți” (Elias Canetti).
                                                                              x
           Ape mințite de stîncile care, oglindindu-se în ele, se dădeau drept nori.
                                                                              x
          Una dintre cele mai tipic franțuzești observații, aceea a lui Cocteau, potrivit căreia miracolul ar fi „o poziție prea favorabilă pentru ca un spirit bine crescut să se mențină pe ea”.
                                                                              x
          Demonii care nu se afirmă pe planul spiritului, încearcă a fi frumoși. Cei care nu ating nici această calitate devin lucrativi. Unii din noi îi preferă direct în ipostaza din urmă.
         
                                                                       Gheorghe GRIGURCU