„Un lingușitor se automutilează moralmente”


          Abstragerea intimă a ființei eterate a copilului, străin de complexitățile, tensiunile, tentațiile lumii, se asociază cu imaginea unei divinități concrete, cu chip uman, cea prin care prima oară copilul ia cunoștință de aceasta. În schimb evoluția ființei pe traseul său către maturitate, cuprinzînd o confruntare cu nenumăratele fețe ale realului, se asociază cu o accepție a divinității abstractizată.
                                                                              *
          Nedreapta, aș zice, etimologie a epitetului cinic (derivă din grecescul kunos, cîine).
                                                                              *
          Efect fără cauză? Te-ai reținut ieri de la săvîrșirea unui fapt pe care l-ai fi putut socoti indign, și azi ai starea tulbure a unui păcătos.
                                                                              *
          „Totul trebuie să fie cît mai simplu cu putință, dar nu mai simplu de atît” (Einstein).
                                                                              *
          Cum reacționezi dacă te pomenești imitat (în scris, în opinii, în comportament)? A. E.: „Mă simt ca și cum eu însumi aș fi într-o condiție de maimuțoi. Pînă și în cele sufletești ne contaminăm lesne”.
                                                                              *
          „Germanii iubesc femeile cum iubesc cîrnații sau catastrofele, după cum sunt tehnicieni sau
intelectuali. Francezii iubesc pentru că le place să vorbească frumos despre iubire. Elvețienii iubesc cu sau fără un sentiment de vinovăție. La Viena vezi cupluri ce știu să fie amuzante și totodată serbede. În Italia… În schimb, iubirea ungurească te va purta într-un indescriptibil vălmășag de sentimentalism și pasiune, ăsta e miracolul său. Dacă-ți lipsește simțul muzicii, mai poți spera să scapi teafăr. Dacă nu… aproape că te-aș pizmui. Cine pleacă în Ungaria fără talisman, dacă are inimă, nu se mai întoarce” (Denis de Rougemont).
                                                                              *
             Amintirea: un gaj al eternității ființei.
                                                                              *
          Satisfacția se poate epuiza rapid. Suferința morală, marea suferință e în schimb un țesut sîngerînd care n-are sfîrșit, intrînd în perspectiva de sine nelimitată a ființei. A o avea nu înseamnă cumva a-ți putea întrezări propria natură eternă?
                                                                              *
          „Visul e sufletul sufletului” (Blaga).
                                                                              *
          Revăzute, străzile pe care le străbăteam odinioară mi se par mai înguste, piețele mai mici, odăile mai strîmte, aidoma unor veșminte care au intrat la apă. Timpul pare a se economisi pe sine.
                                                                              *
           „Companiile producătoare de mîncare, haine și accesorii pentru cîini sunt într-o continuă căutare de fotomodele. Un cățel care e dorit în campaniile publicitare este Bodhi, din rasa shiba inu. El e plătit cu 15.000 de dolari pe lună. Datorită lui Bodhi proprietarii lui au renunțat la slujbă și au deschis o fabrică de făcut haine pentru căței care are un succes enorm” (Click, 2019).
                                                                              *
          Marile repere ale existenței, iubirea, încrederea, moartea, credința, fie se transfigurează dobîndind o aură a tangenței lor divine, fie capătă o concretețe elementară aidoma unor unelte ale trudei noastre zilnice, cu sprijinul cărora supraviețuim. Frecvent cele două fenomene sunt alternative, în funcție de meteorologia psihică a zilelor, orelor, clipelor noastre.
                                                                              *
           Termenul  genocid a fost introdus de polonezul Raphael Lenkin.
                                                                              *
          „Pe drept cuvînt filosofia are de-a face cu omul în existența sa interioară și prin urmare trebuie să cunoască totul din punctul de vedere al omului. Sensul existenței nu ne este dat nici de lucruri, nici de obiectele care ni se oferă căci este omogen cu subiectul cunoscător și rezidă în existență. De aceea cunoașterea sensului este străină raționalizării în calitatea ei de a produce obiecte: ea emană din străfundul ființei și participă la existență. Din nefericire ființa decăzută este redată obiectivării, care-i închide accesul la existență și de acum înainte existența i se descoperă nu de sus, ci de jos, sub forma foamei, economicului, ca la Marx, a libidoului, a dorinței sexuale, ca la Freud, a grijii și a spaimei la Heidegger, în loc să se manifeste de sus ca spirit. Astfel întrucît cunoașterea este imaterială prin însăși esența sa, nu există enigmă mai mare a cunoașterii decît posibilitatea ca ea să perceapă materialitatea lucrurilor și obiectelor” (N. Berdiaev).
                                                                              *
          Scriptor. Nădăjduiește să poată aborda un inomabil care se păstrează ca inomabil, dăruindu-i doar numele său.
                                                                              *
          Harul scriptic ne îngăduie ca în spațiul său să neutralizăm Răul, fixîndu-l expresiv. Un soi de exorcizare estetică.
                                                                              *
          Un lingușitor se automutilează moralmente, interzicîndu-și elogiul în principiu. Sub pana sa, orice elogiu pare nesincer.
                                                                              *
          Teroarea originalității: „Căutarea locului perfect pentru selfie a ucis 259 de persoane între 2011 și 2017, arată un studiu din 2018. Cercetătorii susțin că numărul real de decese «selfie» ar putea fi mult mai mare, potrivit BBC. Cercetătorii de la Biblioteca Națională de Medicină a Statelor Unite recomandă ca «zonele no selfie» să fie introduse în categoria locurilor periculoase pentru a reduce numărul deceselor. Acestea includ vîrfurile munților, clădirile înalte și lacurile, unde au avut loc multe dintre decese” (Dilema veche, 2018).
                                                                              *
          „Ființa cel mai greu de suportat care ne poate ieși în cale este un imbecil mulțumit de sine
însuși”((Monseniorul Ghika).
                                                                              *
          Un vis delicat cum o provocatoare subliniere a realului.
                                                                              *
          Neîntîmplatul, un posibil talisman al sufletului.
                                                                              *
          Tolerant față de tot ce ar putea fi, recalcitrant față de tot ce n-ar putea fi. A. E.: „Om cu picioarele pe pămînt, ce mai încoace-încolo!”.
                                                                              *
          „Studenții de la universitatea de Arte din Berthoud, Elveția, au făcut un experiment puțin obișnuit cu brînza Emmentaler. Începînd cu luna septembrie 2018 și pînă la data de 14 martie 2019, mai multe role de brînză au fost «răsfățate» cu muzică. Bucățile au ascultat piesele rock ale trupei Led Zeppelin, hituri hip-hop, ritmuri techno, arii cîntate de coruri și partituri de Mozart precum «Flautul fermecat». Un juriu de experți a gustat brînza la 14 martie. Rezultatul a surprins pe toată lumea: brînza melomană e mult mai gustoasă decît cea normală, iar brînza care a ascultat hip-hop a fost desemnată campioana gustului” (Click, 2019).
                                                                              *
          27 ianuarie 2018. A. E.: „L-am urmărit pe Breban la un post tv., cînd, aflîndu-se alături de «prietenul Eugen» Simion, indisociabil se pare de d-sa, l-a pomenit și pe  «prietenul meu Cioran». Tu ai putea să spui de pildă «prietenul meu Blaga»?”. Mă tem că nu. Prilej cu care mi-am amintit un alt moment marca Breban. Mă aflam la Cluj, la o adunare scriitoricească. Prozatorul se afla la masa „prezidiului”. Ei bine, cînd, peste cîteva clipe, s-a așezat acolo și Andrei Marga, fost și viitor ministru, autorul Animalelor bolnave s-a grăbit a-și schimba locul spre a se afla alături de acesta. Semn ambiguu, putînd fi deopotrivă de curtoazie ori de iactanță.
                                                                              *
            Tinerețea: „Un fel de a te înșela care se schimbă, destul de iute, într-un fel de a  nu mai putea nici să te înșeli” (Valéry).
                                                                              *
          Zi însorită de ianuarie. Clădire veche, de curînd renovată. La parter odăi de magazin pustii, în singurătatea cărora se dorlotează amurgul. Un amurg ce pare a nu le mai părăsi niciodată.
                                                                              *
          Tristețea congenitală a oricărui vis.
                                                                              *
          „Timp de zece milioane de ani pisicile au dus vieți solitare, vînînd și intrînd în concurență pentru hrană. Nu aveau nevoie să «vorbească». Dar lucrurile s-au schimbat acum 10.000 de ani. Oamenii au încetat să mai fie vînători-culegători și au început să cultive grîne. Rezervele lor de grîne au atras șoarecii, iar șoarecii au atras pisicile. În curînd, în aceste locuri au ajuns să trăiască multe pisici. Și, ca să se înțeleagă fără să se sfîșie una pe alta cu ghearele, animalele pînă atunci singuratice trebuiau să comunice. Numai că habar n-aveau cum! Pisicile au învățat multe de atunci încoace. Au elaborat anumite semnale ca să-și spună una alteia (și nouă) ce au în minte și ce simt. Și multe dintre aceste semnale sunt făcute cu coada. Coada unei pisici are 28 de oase și reprezintă o treime din coloana ei vertebrală. Natura a proiectat-o ca o contragreutate care să ajute animalul să sară, să dea colțul cînd aleargă repede și să-și țină echilibrul cînd merge pe ramurile foarte subțiri ale copacilor. Astăzi însă cozile servesc și drept barometru al stărilor de spirit pisicești” (Aline Alexander Newman, Gari Weitsman).
                                                                              *
          Herodot numea pisicile ailuroi – „cele care flutură din coadă”.
                                                                              *
           1 februarie 2018. A. E.: „Azi-dimineața, pe la ora 6, privit pe fereastră, din pat, un fenomen
anunțat de astronomi cu cîteva zile înainte. O lună de-o strălucire nefirească, solară, aidoma unei ființe încărcate cu trăsăturile celuilalt sex. Cum ar veni, o lună hermafrodită”.
                                                                              *
          Să reprezinte răutatea, după cum au afirmat unii psihologi, corectarea unui complex, un mijloc al defensivei unui dat patologic? Dar X e un ins bine legat, radiind de sănătate și de-o bunăstare invidiabilă. Și atunci?
                                                                              *
          În fața durerii care e un episod al morții, stai cu sufletul nud, astfel cum trupurile celor de religie mozaică sunt înhumate fără veșminte.
                                                                              *
          „Creatoarea franceză Sylvie Facon a făcut o colecție întreagă de haine din cărți. Cea mai
uimitoare este o fustă creată din paginile unor volume vechi. Facon a avut nevoie de 250 de ore ca să realizeze acest model cu totul excepțional. Stilista a creat chiar și rochii de seară din cărți. Pentru fustă a folosit foile și pentru corset cotoarele cusute și lipite cu ajutorul unor substanțe speciale. Prețurile creațiilor cu totul neobișnuite sunt cuprinse între 250 și 2000 de euro” (Click, 2019).
                                                                              *
          Deprimant este gîndul că după trecerea marelui prag s-ar putea să uităm nu numai lucrurile așa-zicînd importante ale vieții pe care am parcurs-o, ci și celelalte, „fleacurile”, micile întîmplări, cancanurile, glumele, jocurile de cuvinte care ilustrau intermitent o copilărie continuă. O copilărie reprezentînd liantul vîrstelor, congruența lor subliminală sub semnul celei mai pure dintre ele. Să fi fost o reflexă adăstare paradiziacă? Sau doar o stîngace tergiversare a prăbușirii în gol?
                                                                              *
          A.E.: „O concepție asupra vieții ți-o formezi prin contribuția altora, dar devine a ta nu o dată prin neîmplinire, regret, cădere. Posibil într-un chip mai elocvent a ta decît prin contrariul acestora.
                                                                              *
          Conștiința neputinței nu e neapărat declin. Poate fi un factor salutar care te scapă de suferința unor eforturi sterile, îndemnîndu-te să le pui capăt. A. E.: „Cui pe cui se scoate”.
                                                                              *
          „Am fost rezistent și rece, am fost punte, stăteam întins peste genune. De-o parte se aflau ancorate vîrfurile picioarelor, de cealaltă mîinile, eram ferm împlîntat în lutul sfărîmicios… Stăteam așa și așteptam; trebuia să aștept. Nici o punte, odată construită, nu poate înceta să fie punte, fără a se dărîma…” (Kafka).
                                                                              *
           Senectute: începi să simți limita nu ca pe un impediment, ci ca pe un sprijin.
                                                                              *
          Misterul te poate întîmpina la fiecare pas. A-l percepe înseamnă a te percepe pe tine însuți în starea ta genuină, fără a-l conștientiza neapărat.
                                                                              *
          Senectute: timpul cum un patron năzuros care și-ar pune angajații în situația de-a îndeplini un cuantum de obligații neschimbat în intervale tot mai scurte.
                                                                              *
            „Conflict Armament Research a publicat lista țărilor din care provin armele confiscate de la
forțele ISIS din Siria și Irak în ultimii patru ani. Pe primele trei locuri se află China (43,5%), România (12,1%), și Rusia (9,6%). Hai, că suntem și noi undeva printre primii” (Dilema veche, 2019).
                                                                              *
          Senectute. La această vîrstă teama de-a începe ceva, ca și cum ar fi la mijloc dorința de-a te prezerva în vederea Marelui Început care este sfîrșitul.
                                                                              *
          Senectute. Timpul e tot mai grăbit. Te abandonează în drum asemenea unui vehicul care pleacă fără tine, dacă ai avut imprudența ca la o oprire să descinzi dintr-însul cîteva clipe.
                                                                              *
          A.E.: „Sănătatea: o speță de egoism acceptabilă fără crîcnire de întreaga suflare umană”.
                                                                              *
          „Părul cărunt și ochii plînși nu se pot ascunde” (proverb turcesc).
                                                                              *
          „S-ar putea ca marxismul și interpretarea materialistă a istoriei și culturii să fie ultima mare
încercare a omului. Încercare – adică risc de a se pierde. Așa cum a riscat să se piardă, de atîtea ori, în preistorie. Așa cum riscă să dispară, fizic, astăzi, prin armele thermo-nucleare. A gîndi «materialist», marxist, înseamnă a renunța la vocația primordială a omului. Deci a dispărea ca om. Dar e bine că ispita și riscul acesta există. E bine ca omul să trăiască în conștiința iminenței dispariției lui ca om. Teamă = suferință inițiatică” (Mircea Eliade).
                                                                              *
          Ironia are două fețe. E contestare sastisită, refuz dezabuzat, dar și prospețime, ingeniozitate, acces la ficțiune. Dispoziții contrare aflate într-un singur act expresiv. Perpetuul său succes: rezultat al acestei ambiguități?

                                                                  Gheorghe GRICURCU