Jurnal


                „Mircea Eliade despre blocurile moderne”

         
        Senectute. Nu arta ți se pare acum gratuită (aceasta conține o „tendință” a propriei realizări, o „obligație” a vocației celui ce-o cultivă), ci mai curînd viața. Viața în uluitorul său imprevizibil.
                                                                              x
         Candoarea pervertită a proștilor: „ei au pe această lume, afirmă La Bruyère, rolul hărăzit bufonilor de la curte; adică sunt oameni lipsiți de răspundere”. Totuși răspunderea prostiei în lume e imensă. Bufoneria e doar estetismul prostiei.
                                                                              x
        Prieten e cel ce-ți oferă o stare de spirit limpede și loială, prin stratul hialin al căreia se străvede lumea.
                                                                              x
         „Omul superior nu este niciodată un original. Personalitatea lui este insignifiantă cît trebuie. Puține inegalități, nici o superstiție a intelectului. Nici un fel de temeri vane. Nu-l sperie analizele, pe care le duce – sau ele îl conduc – la consecințe îndepărtate, revine la real fără efort. Imită, inovează, nu respinge anticul pentru că este vechi; nici noutatea ca fiind nouă; dar consultă într-una ceva etern actual” (Valéry).
                                                                              x
        Nu răspunzi decît pentru ceea ce se percepe cu o oarecare viteză; procesele cele mai lente nu-ți aparțin, drept care le treci în contul vieții.
                                                                              x
        La un moment dat, apariția unui Narcis privind într-o oglindă în care nu vede nimic, în care se admiră ca nimic.
                                                                              x
         O dimineață atît de tîrzie, încît începe a semăna mai întîi cu amiaza, apoi cu seara, într-o notă a dezolării proprii. Și nici nu-ți dai seama cînd a trecut.
                                                                              x
        Destin. Ocolit de amintiri, insultat de memorie.
                                                                              x
        „O companie trimite într-o rachetă urna cu cenușa celor dispăruți într-o călătorie de doi ani în jurul Pămîntului. O altă companie a dezvoltat un sistem prin care cenușa rezultată în urma incinerării devine îngrășămînt natural pentru creșterea unui arbust de apartament, în timp ce o altă companie folosește cenușa umană pentru a presa un disc cu muzica preferată a celui dispărut. Mai nou, o companie amestecă cenușa în compoziția unui tub de artificii. Se pare că cei mai mulți dintre noi abia sub formă de cenușă vom face ceva cu adevărat semnificativ/spectaculos în viață” (Dilema veche, 2019).
                                                                              x
         „Medicina este iubire” (epitaful lui Paracelsus, într-un cimitir din Salzburg).
                                                                              x
        Scriptor. Caracter integru, expresie corigentă. Suflet ancilar, expresie cu notă de trecere.
                                                                              x
        Senectute. Stenahoria altei epoci face vizite de curtoazie celei de acum. Uneori nu se îndură să mai plece.
                                                                              x
        Magia profană a politeții: „un fel de vrăjitorie care cucerește bunăvoințele” (B. Gracian).
                                                                              x
        „Să nu mă despart de lume. Nu ne ratăm viața atunci cînd o aducem în lumină. În toate situațiile, nenorocirile, deziluziile, caut din răsputeri să restabilesc contactele. Și chiar în această tristețe din mine, cîtă sete de iubire și ce beție la simpla priveliște a unei coline în aerul serii. (…) Esențialul: să nu ne pierdem și să nu pierdem acea parte din noi înșine care doarme în lume” (Camus).
                                                                              x
        Scriptor. Expresia începe să dateze și ea cu timpul, așa cum ți se ridează pielea obrazului.
                                                                              x
        Polemistul absolut are o adevărată industrie de idoli grosolani pe care-i produce în atelierul său mereu activ, spre a-i putea sfărîma cu sete.
                                                                              x
        Agent informator zelos. A înregistrat tot ce s-a vorbit, apoi a înregistrat tot ce se va vorbi.
                                                                              x
        „Ceea ce pare adesea plicticos la Goethe: felul lui complet de a fi. Cu trecerea anilor, se încrede tot mai puțin în unilateralități pătimașe. El însuși reprezintă însă atît de mult încît are nevoie de o altă balanță decît ceilalți oameni. Nu pășește pe catalige, ci se odihnește în sine ca într-o uluitoare sferă cosmică a spiritului și pentru a-l pricepe trebuie să te învîrți în jurul lui ca o lunișoară – un rol umilitor și totuși singurul adecvat în cazul lui. Goethe dă omului puterea de a fi nu cutezător ci rezistent, și nu cunosc nici un alt mare creator în vecinătatea căruia moartea să-ți pară vreme atît de îndelungată ascunsă în văluri” (Elias Canetti).
                                                                              x
        Scriptor. A-ți făuri un stil cu viclenia ingenuă cu care o pasăre își face un cuib, un șoarece sfredelește un zid, o cîrtiță sapă o galerie. Un stil, adică, la firul ierbii, un adăpost.
                                                                              x
        Mircea Eliade despre blocurile moderne: „mașini de locuit” (fericit că nu le întîlnește la Bruges, oraș pe care-l descoperă cu încîntare, la 18 iulie 1974: „mă simt la fel de liber ca în zorii unei noi vieți”, „redescopăr spontaneitatea și fericirile imaginarului”).
                                                                              x
        O apucătură mai veche cu un secol decît Socrate, în decepția lui Confucius: „Înainte vreme, oamenii învățau pentru a se perfecționa, acum, o fac pentru a trece drept învățați”.
                                                                              x
        Bătrînețea, spunea cineva, aduce înțelepciune, dar nu și invers?
                                                                              x
        Subtilitatea tinde a-și pierde adevărul sau minciuna de la care a pornit, a deveni o calitate neutră, o transparență amorală precum orice transparență.
                                                                              x
        „Dracul și Victoria, vampirii care au speriat America. Victoria Lovelace (30 de ani) și Dracul Grotesque (36 de ani) nu ies din casă nemachiați și necostumați în «făpturi ale nopții.» Dracul se transformă în vampir de 20 de ani, iar iubita lui de 15. Degustarea lor preferată este o picătură de sînge din venele celuilalt. Victoria a venit din Suedia natală în însoritul Los Angeles în urmă cu trei ani, pentru a-l întîlni pe Dracul, care cîntă la mai multe instrumente într-o formație de vampiri. S-au îndrăgostit la prima vedere și s-au logodit. Victoria petrece trei ore în fața oglinzii pentru a se transforma în iubita lui Nosferatu, iar Dracul doar o oră. «Ne-am inspirat din machiajele japoneze specifice în zona Harajuku din Tokio. Ducem o viață de vampiri cu tot ce presupune asta: dormim în coşciug, ne sorbim sîngele unul altuia ca un legămînt de dragoste pe viață și pe moarte și ne ferim de lumina zilei», a exclamat vampirița într-un interviu acordat unui post de televiziune american” (Click, 2019).
                                                                              x
        În tinerețe te aștepți pe tine însuți, la maturitate aștepți lumea, la senectute, dacă n-ai fost scutit de decepții, te aștepți din nou pe tine însuți.
                                                                              x
        Cinismul poate colora lucrurile incolore, precum un soi de senzualitate dură a opiniei ce se răsfață sadic în expresia sa publică.
                                                                              x
        Timiditatea: un baraj. Dar cînd acesta e înlăturat, apele riscă a se revărsa tumultuos.
                                                                              x
        „Ce pică le mai porți lingușitorilor cînd își cer înapoi lingușirile!” (Elias Canetti).
                                                                              x
        Poetul care pozează Poeziei, neștiind niciodată dacă stă cum trebuie.
                                                                              x
        O lume trează din neputință, din rea înțelegere, din meschinărie: o economie a letargiei sale fundamentale.
                                                                              x
        „Dumnezeu nu este cumințenie lumească, formalism și convenții, literatură pilduitoare ori sclifosită cucernicie. Dar nu e nici delir sadic ori masochist. Transcendență e, transfigurare e, extaz e – dar nu frenezie, nu amețeală; la frenezie și amețeală duceau dansurile și orgiile sacre ale păgînilor; acolo, sau undeva tare pe-aproape, mă tem că duc și dansurile în horă ale dervișilor în sufism. În creștinism însă extazul nu e niciodată tulbure. Dionysos și Apollo se limitează aici reciproc. O fericire simultan nebunească și controlată” (N. Steinhardt).
                                                                              x
        „Dumnezeu? Neantul în ipostază de consolator. – Un suflu pozitiv în Nimic, dar pentru care ai vrea să sîngeri ca un martir… scutit de moarte. Se prea poate ca secretul ultim al istoriei umane să nu fie altul decît moartea în și pentru Dumnezeu. Toți ne stingem în brațele lui, în frunte cu ateii” (Cioran).
                                                                              x
        A cruța toate formele de viață înseamnă mai mult decît a-ți cruța propria ființă. O expiere a celei de-atîtea ori păcătoase iubiri de sine.
                                                                              x
        Cum să-l uit pe sărmanul motănel Petrișor, la o lună după plecarea sa? Frunzele late de viță de vie care au fîlfîit la fereastră, în bătaia vîntului, în ziua în care ne-a părăsit, mi-l aduc aminte mereu. Un delicat liant între cele două lumi.
                                                                              x
        Poet. În textul său, atîtea lucruri finite, daruri ale infinitului.
                                                                              x
        Visul: un produs al spiritului cu caracter elementar-rafinat, primar într-o accepție diafană.
                                                                              x
        „Mariam Nabatanzi, o femeie de 39 de ani, din Uganda, a născut 44 de copii. Dintre aceștia mai trăiesc 38, 6 au murit. Mariam a născut gemeni la un an după ce s-a măritat, la vîrsta de doar 12 ani. Apoi a mai făcut cinci seturi de gemeni, patru seturi de tripleți și cinci de cvadrupleți. Recent medicii i-au extirpat uterul, ca să nu mai poată face copii. Soțul a părăsit-o și femeia se chinuie cu numeroasele progenituri. Dar o curtează alți bărbați și ar fi putut să nască alți copii, dacă nu se luau măsuri. Mariam are ovare anormal de mari și avea hiperovulație, adică elibera mai multe ovule în timpul ciclului menstrual. De aceea făcea gemeni, tripleți și cvadrupleți” (Click, 2019).
                                                                              x
        Devenirea există în prezent, există în viitor, timpuri impure. Nu există în trecut, timp pur întrucît e stagnant, oglindă a absolutului.
                                                                              x
        Trecutul, singurul timp deja întemeiat pe sine. Prezentul și viitorul au nevoie de colaborarea sa pentru a căpăta substanță.
                                                                              x
        Simplifici cînd n-ai încotro, complici cînd ai de ales.
                                                                              x
        Idei care se adună amplificîndu-se fiecare în parte, idei care se adună rezumîndu-se fiecare în parte. Creație și instruire.
                                                                              x
         Ți se pare uneori că moartea e un fapt atît de revelator, încît nici nu meriți să ți se întîmple.
                                                                              x
        „Viața continuă în decorul apocaliptic din jurul Reactorului 4 al Centralei nucleare Cernobîl de pe teritoriul Ucrainei. Iar supraviețuitorii măcelului cîinilor care a avut loc după tragedia din noaptea de 26 aprilie 1986 se bucură de cîțiva ani de ajutorul lui Lucas Hixson, care își riscă viața pentru a-i îngriji. Fostul cercetător american (32 de ani) a renunțat la carieră pentru a veni în ajutorul cîinilor radioactivi care hălăduie în libertate în interiorul zonei interzise, întinse pe o suprafață de 1.600 km. pătrați. «Au fost peste 1.000 de cîini în zonă. Acum mai sunt 750. Nu toți dulăii au fost omorîți de armată. Unii au scăpat, s-au înmulțit și au devenit singurele animale din această zonă unde radiația este de 400 de ori mai mare decît cea a bombei atomice de la Hiroșima», a declarat americanul pentru The Sun” (Click, 2019).
                                                                              x
         Indiferent de obiectul lor, amintirile ne impresionează atît de mult pentru că ele transmit adierea izbăvitoare a trecutului, timp ce se purifică treptat prin sine însuși.
                                                                              x
        Uitarea: un Neant ambiguu, întrucît poate fi reversibil.
                                                                              x
        Senectute. Nu o dată memoria îți pare un acrobat care încearcă a-și ține echilibrul mergînd pe sîrmă. Amintirile planează.
                                                                              x
        Senectute. Un incident de tot minor, un fleac poate produce înlăuntrul tău neașteptate lunecări de teren. Faliile sufletești ultime devin nerăbdătoare.
                                                                              x
        „Ascultă întotdeauna de simțămintele tale, tălmăcește prin cuvinte întîia impresie pe care o face un lucru asupra ta. Nu fiindcă aceasta ar fi calea adevărului, ci fiindcă reprezintă glasul pur al experienței noastre, rezultatul observațiilor noastre celor mai profunde” (Lichtenberg).
                                                                              x
        A.E.: „Dacă vrei să-ți dau un sfat, iată-l: în cazul în care un ins dezagreabil îți produce o decepție, în ruptul capului nu te confesa altui ins dezagreabil. Însăși relația cu acesta nu conține oare o decepție potențială?”.
                                                                              x
        „Creștinismul trebuie să conțină în sine toate vocațiile fără excepție, de vreme ce e catolic. Prin urmare, și Biserica ar trebui să o facă. Dar, în ochii mei, creștinismul este catolic de drept, iar nu de fapt. Atîtea lucruri sunt în afara lui, atîtea lucruri pe care le iubesc și pe care nu vreau să le abandonez, atîtea lucruri pe care Dumnezeu le iubește pentru că altfel ele nu ar avea existență… Or, creștinismul fiind catolic de drept, iar nu de fapt, socotesc legitim din parte-mi să fiu un membru de drept, iar nu de fapt al Bisericii” (Simone Weil).
                                                                              x
        Scriptor. Scrie pentru semeni și pentru Dumnezeu. Uneori îl citește numai Dumnezeu.
         
                                                        Gheorghe GRIGURCU