Jurnal


                                        „Poate fi și așa”


        Creația posibilă doar într-un mediu al uitării (truc genuin), așa cum pentru a înota ai nevoie de apă. A.E.: „Dar creația nu apelează la memorie?” Nu, doar la amintire care e deja o stare ficțională.
                                                                                x
        X e invidios pe cei care-i seamănă, Y e invidios pe cei care nu-i seamănă, Z e invidios pe sine, pentru cel care a fost în clipele faste care i se par irepetabile.
                                                                                x
        De fapt orice metaforă nu conține oare un impuls suprarealist?
                                                                                x
        „În sexualitate am impresia că bărbatul, satisfăcîndu-se, se liniștește - și se detașează, pe cînd
femeia se aprinde din nou și devine și mai doritoare. Așa se explică faptul natural că femeia se sustrage și încearcă într-una să-l lase pe bărbat cu dorința nesatisfăcută, ca să-l lege de ea. În timp ce bărbatului nu-i de nici un folos să i se refuze femeii pentru a o lega de el. De altfel femeia, care face copilul, își găsește în el pacea; bărbatul, dacă nu-și găsește pacea în actul sexual, n-o mai găsește niciodată” (Cesare Pavese).
                                                                                x
        Înfrigurata căutare a celor petrecute cu ajutorul celor nepetrecute, precum al unui ghid.
                                                                                x
        Autentica frumusețe n-ar putea fi decît sinceră, onest confesivă prin propria-i natură.
                                                                                x
        Ipocrit pînă și cu sine însuși, socotindu-și ipocrizia o formă a bunului simț.
                                                                                x
        „Mă atrăgea mai ales un joc bizar care, nu știu cine din noi și în ce împrejurări îl inventase. Jocul
consta în dialoguri imaginare spuse cu cea mai desăvîrșită seriozitate. Trebuia ca pînă la sfîrșit să rămînem gravi și să nu ne dezvăluim întru nimic inexistența lucrurilor despre care vorbeam” (M. Blecher).
                                                                                x
        Poate fi și așa: o imagine îndelung meditată aidoma unui obiect lucrat cu migală, o idee spontană cum un fulg de zăpadă.
                                                                                x
        Ironia: o stare demonică aflîndu-se la egală distanță de lume și de tine.
                                                                                x
        În anii primului război mondial „cîinii milei” erau dresați pentru a căra provizii medicale și a găsi victimele pe cîmpul de luptă. Soldații care puteau avea grijă de propriile răni se bandajau singuri și luau instrumentele medicale care le erau necesare aduse de cîini, în timp ce aceia care aveau răni foarte grave se simțeau adesea mai bine datorită prezenței canine.
                                                                                x
        Obstinația lui X de a-L căuta pe Dumnezeu acolo unde s-ar zice că nu L-ar putea găsi. Dar dacă Dumnezeu se află tocmai acolo? Printr-o prezență cu atît mai tulburătoare cu cît pare neverosimilă, inclusiv în episoadele de dubiu ori contestare a existenței Sale. Punîndu-se la încercare pe Sine, spre a pune la încercare slăbiciunea creaturii.
                                                                                x
         
        „Mă gîndesc că, după Eugen Ionescu, teatrul va trebui să redevină shakespearian. Adică: să
utilizeze evenimentele istorice ca pretexte dramatice și să regăsească totuși limbajul poetic al lui Shakespeare. A utiliza evenimentele istorice nu înseamnă, însă, a le accepta ca un om de astăzi, a le înțelege și judeca prin conștiința omului modern (care, cu sau fără voia lui e «istoricist»). (…) Aș vrea să asist la o piesă în care Stalin, sau Churchill, sau Gary Cooper, sau Mistinguett etc. să se poarte și să vorbească așa cum fac și în visele, nostalgiile, visătoriile cîtorva contemporani a căror viață a fost total modificată de existența acestor personagii istorice. Cred că o asemenea prezentare dramatică e mai adevărată decît orice «istorie» sau «psihologie». Cu condiția, evident, de a regăsi limbajul poetic de care îi e atît de rușine omului modern” (Mircea Eliade).
                                                                                x
        Circumstanțele nefericite pot avea și un efect pozitiv. Ne introduc în tema realului, scot în evidență componentele acestuia pe care rutina „normalității” le voalează nu o dată. A. E.: „Vrei să spui că ne aduc cu picioarele pe pămînt”.
                                                                                x
        Totul are o compensație. Fraternizezi cu animalele și plantele, dacă nu poți fraterniza cu semenii. Solitudinea e mai mult o postură a conștiinței decît una a eului afectiv care are cu lumea relații conforme naturii sale congenitale.
                                                                                x
        „Să nu vă mirați, dar mirmecologia, fără nici o legătură cu ecologia, e știința studierii furnicilor, un domeniu bine instalat încă din secolul al XIX-lea. Auguste Forel, psihiatrul elvețian de pe bancnota de 1.000 de franci, e autorul, printre altele, al vastelor tratate de sociologie și psihologie a furnicilor Les fourmis de la Suisse și Le Monde Social des Fourmis (cinci volume). Toate acestea pentru cine credea că elvețienii excelează doar în materie de ceasuri, ciocolată și bănci” („Dilema veche”, 2019).
                                                                                x
        Moment negru. Realul, un cadavru supus autopsiei.
                                                                                x
        Paremiologie. Nici o neplăcere nu vine singură, dar la fel nici o satisfacție, ambele fiind însoțite de o insatisfacție, dacă nu de mai multe.     
                                                                                x
        Poet. De la o vreme lumea are pentru el exclusiv rolul de a-i confirma mobilitățile iluziei.
                                                                                x
        „O operă de artă are un autor; cu toate acestea, cînd e desăvîrșită, are ceva esențialmente anonim. Imită anonimatul artei divine. Tot astfel frumusețea lumii e dovada unui Dumnezeu personal și impersonal și, totodată, nici personal nici impersonal” (Simone Weil).
                                                                                x
        Repetițiile trăirilor sunt iluzorii întrucît ele nu se copiază, ci se adiționează. Clipa lor nu e niciodată emoțional identică cu cea precedentă, în cel mai bun caz marcată fiind de nostalgie.
                                                                                x
        Contemplația: o stare creatoare resorbită.
                                                                                x
        „Vești bune pentru cei care au probleme cu glandele sudoripare. Adio, miros dezagreabil dacă
purtați hainele create de cercetătorii de la Universitatea din Minho, Portugalia. Oamenii de știință au creat un material textil care se înmiresmează cu parfumul de portocală sau lămîie atunci cînd intră în contact cu transpirația. Materialul este pe bază de bumbac tratat cu miresme naturale blocate în lipozomi microscopici, care sunt eliberate atunci cînd intră în contact cu transpirația a cărei aciditate declanșează o reacție chimică în urma căreia este emanat un miros de portocală sau lemongrass” („Click”, 2019).
                                                                                x
        „Un om care nu-l privește pe La Bruyère ca pe primul scriitor al tuturor timpurilor n-are să scrie niciodată” (E. și J. de Goncourt).
                                                                                x
        Feblețea pentru ceea ce este încă plăpînd, pentru ceea ce încă nu s-a născut, pentru ceea ce nu se va naște niciodată.
                                                                                x
        Spre deosebire de datele realiste ale memoriei, amintirile au un dublu statut, cel al faptelor petrecute și al unor virtualități. Cu cît virtualitățile dispun de o cotă mai mare, cu atît amintirile au o mai mare putere creatoare în siajul afectelor puse în joc.
                                                                                x
        Scriptor. Spațiul verbului, o detenție cu termen nelimitat.
                                                                                x
        Ghinion: X își dă silința să fie el însuși, dar nu izbutește a fi decît, fie și cu dichis, un Celălalt.
                                                                                x
        „Numai în muzică și în freamăte extatice, pierzînd pudoarea limitelor și superstiția formei,
ajungem la inseparabilul vieții de moarte, la pulsația unitară de murire vitală, de comuniune între viețuire și stingere. Oamenii disting prin reflexie și prin iluzii ceea ce în devenire muzicală este de vrajă de eternitate echivocă, flux și reflux al aceluiași motiv. Muzica e timp absolut, substanțializare de clipe, veșnicie orbită de unde…” (Cioran).
                                                                                x
        Antiteza dintre poezie și starea bahică. În prima te joci cu ficțiunea, în a doua ficțiunea se joacă cu tine.  
                                                                                x
        Regretul: forma primară a pocăinței. La senectute, viața devine în tot mai mare măsură o pocăință ea însăși.
                                                                                x
        Neavînd dramatism, comicul e o naivitate pervertită. A. E.: „Dar n-ai definit astfel și viclenia?” Ba da. Dar ce-ar fi să socotim comicul un soi de astuție estetică?
                                                                                x
        „Excelența supremă nu este să învingi în toate bătăliile pe care le porți; excelența supremă este să supui inamicul fără să lupți” (Sun Tzu).
                                                                                x
        Poetă. Scrie versuri cu diligența cu care ar împleti o pereche de ciorapi de lînă.
                                                                                x
        „Întrebați care este cel mai longeviv animal de pe Terra, cei mai mulți oameni s-ar gîndi, probabil, la broasca țestoasă. Este drept că aceasta se află în topul celor mai longevive animale, putînd trăi peste 100 de ani. Ea este însă întrecută de balena de Groenlanda, care este capabilă să viețuiască și 200 de ani. Încă și mai longeviv este rechinul de Groenlanda, care are un ritm extrem de lent de dezvoltare, crescînd cu doar un centimetru pe an în lungime și ajungînd la maturitatea sexuală abia la vîrsta de 150 de ani. Constatările au fost făcute de o echipă de cercetători care au studiat 28 de femele între anii 2010 și 2013. Potrivit specialiștilor două dintre ele aveau între 335+- 75 ani și 392+- 120 de ani. Cel mai bătrîn exemplar avea cel puțin 272 de ani și cel mult 512 ani, fiind unul dintre cele mai longevive vertebrate cunoscute pînă în prezent” („Formula As”, 2019).
                                                                                x
        Religiozitatea lui X, glacial pragmatică aidoma obligațiilor cuiva față de un patron la care e
angajat cu contract.
                                                                                x
        Obeză fiind și prin urmare cu un obraz lipsit de riduri, se măgulește cu o înfățișare „tinerească”. Dar mersul său tîrșîit, cu glezne subțiate și cu spinarea plecată, îi dă în vileag fără cruțare o senectute a trupului pe care fața se străduiește a o disimula asemenea unui fard natural.
                                                                                x
        Poezia: un rol care-și are histrionii săi. Autenticii slujitori ai poeziei ezită nu o dată a și-l asuma pe scenă. Complexat prin condiția sa, orice simulacru tinde însă spre exces.
                                                                                x
        Iluzia e mai ușor transmisibilă de la un individ la altul decît certitudinea, întrucît e mai tentantă. Cine o numea un viciu?
                                                                                x
        „Nu voi fi niciodată bătrîn. Pentru mine, bătrînețea înseamnă întotdeauna cu 15 ani mai mult decît vîrsta mea” (Francis Bacon).
                                                                                x
        „Suprascandal! Natalia Potanina, de 58 de ani, soția magnatului Vladimir Potanin (58 de ani), al doilea cel mai bogat om din Rusia, vrea o treime din averea sa de 16,1 miliarde euro. Cei doi au divorțat deja la Moscova. Dar Potanina l-a acționat acum pe fostul soț în justiție la Londra, unde și-ar ține banii, cu scopul de a pune mîna pe 5,3 miliarde euro. Cei doi au fost căsătoriți 30 de ani. Potanin a angajat o avocată celebră, Fiona Shackleton, supranumită «regina divorțurilor», cu scopul de-a nu-i mai da nici un chior. (…) Unii spun că Potanin ar fi chiar cel mai bogat om din Rusia, însă, potrivit Business Insider, e întrecut de Mihail Prohorov” („Click”, 2019).
                                                                                x
        Visul poate extenua sufletul astfel cum un mare efort fizic poate extenua trupul. Dar visul poate avea același efect și asupra trupului. Cooperare sau rivalitate între cele două entități?
                                                                                x
        „Orice artist a fost mai întîi un amator” (Emerson).
        Lectură neconcludentă. Citindu-l pe X, ți se pare la un moment dat că seamănă cu A, altădată că seamănă cu B, altădată cu C ș.a.m.d. Cu toții net diferențiați. Ești derutat, dar nu izbutești a-i recunoaște lui X nota originală.
                                                                                x
        Slăbiciunile pe care ți le tolerezi, oportunisme în raport cu tine însuți.
                                                                                x
        „Cînd a avut dl. Take Ionescu dreptate? A avut atunci sau a avut dreptate astăzi? După cum ne
punem, a avut dreptate atunci, a avut dreptate și astăzi și n-a avut dreptate nici atunci, n-a avut dreptate nici astăzi. A avut dreptate atunci, pentru că atunci, ca și astăzi, pleda o cauză. N-a avut dreptate nici atunci, nici astăzi, pentru că nici atunci, nici astăzi, nu apără o convingere” (Petre Carp).
                                                                                x
        Exagerarea unei exigențe. Dorești să fii tu însuți, dar în fapt nu ești în orice moment tu însuți?
                                                                                x
       A.E.: „Încurajat în lectura unui autor nu doar de virtuțile textului său care-ți dă un fior al regăsirii, dar și de ceea ce s-ar putea socoti momentele mai puțin izbutite ale acestuia, care te ajută să nu disperi în fața propriilor tale slăbiciuni. Cum ar veni, se întîmplă și la case mari”.
                                                                                x
        Produsele spiritului plutind aidoma unor ambarcațiuni pe oceanul vieții. În absența acestei ape
imense, n-ar fi decît simple „bărci pe uscat”.
         
                                                                             Gheorghe GRIGURCU