Jurnal


                „Lingușitorul: un rebel disimulat”

        A.E.: „Nu-ți e teamă să atingi unele simțăminte vechi, aidoma unor fire căzute care te-ar putea electrocuta? Mie, da”.
                                                                              x
        Scriptor. Extenuat azi de efortul de-a fi, cum să se mai poată apuca serios de altceva?
                                                                              x
        Mi-a spus odată V. L.: „Scrii o poezie atît de strînsă, încît o dor oasele”. Am luat-o drept un reproș intimidat de un compliment.
                                                                              x
        „Observînd ființele, îmi spun că ceea ce ne ajută să trăim sunt atitudinile. Cu toții suntem plini de atitudini. Jucăm teatru unii față de alții. În felul acesta este eludată tragedia” (Julien Green).
                                                                              x
        Coșmar. O mînă haină îmi sfîșie foile de hîrtie scrise în ultimele zile, îmi rupe cărțile (fața individului rămîne invizibilă), agitîndu-mi fără încetare în fața ochilor paginile distruse care devin panglici de un galben deschis. Ce să însemne această culoare? Dicționarul de vise al lui Georg Fink ne informează că galbenul pai ar simboliza dezamăgirile pe care le avem în viață. Iar din altă sursă aflu că, în perspectiva islamului, galbenul pai ar reprezenta trădarea și dezamăgirea. A. E.: „Începi să crezi în vise?”.
                                                                              x
        Pînă la urmă te mulțumești cu generozitatea față de tine a perspectivei temporale. În raza acesteia lucrurile mici/mari ale vieții se orînduiesc treptat de la sine, găsindu-și consonanțe imprevizibile, astfel încît umila ta lume se integrează în lume.
                                                                              x
          …Și încă aștepți să vină ceea ce în fapt a și venit.
                                                                              x
        „Disting cu claritate un lucru: există o imensă eliberare interioară în certitudinea că singura forță care contează e cea a Providenței (sau a destinului). E singurul lucru ce-l scutește pe om să joace comedia forței pentru a se impune în fața celorlalți, sau față de el însuși. Cei care își împing bărbia înainte ca imperatorii, care bat cu pumnul în masă, care vociferează, cei care își anunță cu surle și trîmbițe înfrîngerile ori succesele – arată că nu cred pe deplin în ele. Ei cer o «confirmare» - în sens etimologic. – Înțelegem de ce se îndîrjesc să repete că orice lucru important se face doar prin colectivitate: dacă ar fi singuri, s-ar teme că nu sunt nimic” (Denis de Rougemont).
                                                                              x
        Victimele credinței în exces formalizat. De pildă cazul acelui cetățean al Bizanțului care, în timpul unei epidemii de ciumă, întrucît a cerut salubrizarea locuințelor celor nevoiași, a fost condamnat la moarte, pe motivul că ciuma este voia lui Dumnezeu.
                                                                              x
         „Dumnezeu și iubirea oamenilor nu sunt două iubiri, ci două fațete ale unei singure iubiri” (Sfîntul Maxim Mărturisitorul).
                                                                              x
        A.E.: „Și totuși egoismul funciar al oricărei «stări de bine». Cum să fii, Doamne, virtuos pînă la capăt?”. Cred că „starea de bine” nu e una neapărat egoistă, putînd fi compatibilă cu cele trei virtuți pauline, ba chiar stimulată de ele. Grație acestei „stări” ființa e capabilă a se regăsi pe sine în condiția sa aurorală.
                                                                              x
          „Nimic nu se compară cu loialitatea și prietenia unui cățel. Wendy Martin (Marea Britanie), de 54 de ani, e imobilizată de 20 de ani în scaunul cu rotile. În 2013, soțul a părăsit-o și a fost îngrijită de copiii ei. Însă de doi ani și șase luni, dulăul Kevin s-a făcut gospodină în casă. Kevin îi scoate șosetele din picioare, o dezbracă de pulovăr, îi aduce diferite obiecte, bagă rufe la spălat și a învățat să încuie chiar și ușa. Kevin o păzește pe Wendy non-stop. A fost învățat să sune inclusiv la Salvare sau la Poliție în caz de urgență, folosind un dispozitiv special pe care îl activează apăsînd cu lăbuța” (Click, 2019).
                                                                              x
        Lucruri atît de triste încît orice interpretare a lor n-ar părea oare superfluă, inutilă? Le lași în pace așa cum lași o piatră care-ți iese în cale.
                                                                              x
        Neîntîmplatul să constituie codul nostru de intrare în eternitate?
                                                                              x
        Se umilește în fața lumii, dar se umilește și-n fața sa însuși, aidoma alcoolicului despre care Dostoievski afirma că bea pentru a se simți și mai rău.
                                                                              x
        Pentru unii dintre noi a te transpune într-o altă vîrstă e o chestiune nu mai puțin dificilă decît a te deprinde de la un punct încolo să vorbești și să scrii doar într-o limbă străină. Reușita ar putea fi oare garantată?
                                                                              x
         Ne relatează Plutarh că Alcibiade și-a cumpărat un cîine de rasă foarte scump, căruia i-a tăiat coada, fapt ce a scandalizat opinia publică. „Prefer să se vorbească despre cîinele meu decît despre mine”, a replicat acesta.
                                                                              x
        În familiile bogate ale Romei antice se aflau cîini de companie răsfățați, numiți delicia.
                                                                              x
        Prea adesea lingușitorul are un comportament itinerant: își schimbă obiectul asiduităților. Un lingușitor care și-l păstrează toată viața e aproape un virtuos.
                                                                              x
        „Trend-ul de frumusețe pe 2019 capătă o nouă dimensiune. Se pare că un număr tot mai mare de tineri și tinere aderă la moda vopsirii părului de la subbraț în culorile curcubeului. Totul ar fi pornit de la o fotografie cu ciudata Miley Cyrus care ridică fericită brațele și se vede un curcubeu axilar” (Dilema veche, 2019).
                                                                              x
        Un urs polar poate mînca pînă la 80 kg. de carne pe zi.
                                                                              x
        A.E.: „Oricum ai lua-o, uitarea poate fi benefică, fie că rămîne ea însăși, fie că-ți produce bucuria de a-ți putea reaminti cîte ceva din ceea ce te-ai temut că ai pierdut.
                                                                              x
        A.E.: „Vîrstele vieții unui individ socializează. Uneori sunt ospitaliere una cu alta, alteori își trîntesc ușa-n nas, egoiste, trufașe, grobiene”.
                                                                              x
        „Karl Barth: harul îndreptățirii e viața noastră, harul sfințeniei e moartea noastră. Ceea ce înseamnă că, în operația îndreptățirii, Domnul îi spune mortului (adică păcătosului): trăiește! Apoi, după ce l-a scos din păcat, cu alte cuvinte din moarte, și l-a chemat la viață, tot El îi spune celui acum viu: mori! Păcătosul căit – fostul mort care a fost chemat la viață – urmează acum să moară la cele lumești. «Sub aceste două determinări și nu sub vreo alta trebuie să fie trăită viața creștină»” (N. Steinhardt).
                                                                              x
        Mă întreabă un ziarist: „Ce înseamnă, în opinia dvs., să ai simțul realității?” Răspund: să ai tăria de-a înlătura crusta de atîtea ori rebarbativă a prejudecăților, pornind de la firul ierbii. Să treci peste riscul de-a nu fi înțeles de semenii tăi. Mai bine spus să fii sigur că vei fi luat nu o dată drept „rupt de realitate”, „cu capul în nori”, „poet” etc.
                                                                              x
        Senectute. Necazurile mici ne pregătesc moralmente pentru cele mari, însă uneori li se substituie, preluîndu-le ponderea. Ajung a ne oprima asemenea lor.
                                                                              x
        13 ianuarie 2018. După un lung șir de zile cu ploi, cînd cerul însuși părea noroios, prima ninsoare a acestei ierni. Reflexul zăpezii cu a sa atmosferă serafică. Ca printr-o magie macularea a dispărut. „Păcatul naturii” (Berdiaev) pare să nu fi existat. Oare așa s-ar putea întîmpla și cu păcatele umane?
                                                                              x
        Asemănarea noastră cu chipul lui Dumnezeu înseamnă nu în ultimul rînd încleștarea perpetuă cu Răul, comuniunea durerii: „Dumnezeu-Mîntuitorul a parcurs (așa cum nici un om nu a făcut) drumul păcatului și al suferinței, usque ad mortem. (…) Dumnezeu primește în sine atît păcatul cît și suferința. (…) Dumnezeu se încarcă de păcatul comis de om și suferă ca un nevinovat” (Luigi Pareyson).        
                                                                              x
        Iubire. A suferi pentru un animal bolnav ca pentru tine însuți. A suferi pentru un animal bolnav mai mult decît pentru tine însuți.
                                                                              x
        „Fie ca toți cei care ar putea avea nevoie de mine să mă aibă în chip nevăzut – prin rugăciune – alături de ei” (Monseniorul Ghika).
                                                                              x
        Proces gnoseologic. Spre a se feri de primejdia simplelor, gregarelor constatări, poetul transfigurează. E modalitatea sa de cunoaștere.
                                                                              x
        „Senectutea, sau mai bine zis sporul de ani, nu-i fără delicii, unii oameni bogați în ani capătă o liniște leoniană, teribilă și dulce totodată, care face să palpite inima tinerilor. Ca stejarul cel gros arzînd, unii vîrstnici răspîndesc dogoare, încălzesc frunțile juvenile și le exaltă spre ideile și faptele generoase. Iar flacăra le dă, lor înșile, un joc de umbre rembrandtiene, care-i fac expresivi și plini de sensuri” (G. Călinescu). O tentativă de autoportret?
                                                                              x
        Lingușitorul: un rebel disimulat, întrucît țintește a încălca ordinea lucrurilor, forțînd-o în propriul interes.
                                                                              x
        Individul viclean: în fond un infatuat. Gata a se manifesta în cele din urmă prin impertinență, luîndu-și astfel revanșa pentru simulacrul de umilință practicat inițial. A. E.: „Un poet arab vorbește despre «cumplita răzbunare» a vicleanului”.
                                                                              x
        De ce lingușirea și practicanții săi, defel puțini în ambianța noastră, par a constitui deseori un subiect tabu? A. E.: „Cuvine-se oare să incriminăm vreodată pudoarea noastră comună?”.  
                                                                              x
        „Nu mîncați miel de Paște. Printre cele mai vechi comunități creștine, mielul a fost reprezentat pe umerii păstorului și simboliza sufletul salvat de Hristos. Uciderea lui de Paște nu are nici o bază în tradiția creștină, ci mai degrabă își are rădăcinile în Vechiul Testament. Este un ritual sîngeros, în contradicție puternică cu conceptul Învierii, care aduce cu sine reînnoirea de credință și speranță. Este un ritual ce nu este necesar într-o societate ca a noastră, deja confruntată cu violență și moarte, care servește doar pentru a satisface interesele industriei alimentare” (Papa Francisc).
                                                                              x
        Scriptor. Nu te poți consola decît prin vitalitatea cuvîntului. Într-un text literar, verbele sunt entități vii care încolțesc aidoma unor semințe.
                                                                              x
        „Sintagma «virtute politică» este un non-sens” (Napoleon).
                                                                              x
        În ipostaza ta umană, timiditatea te poate deprecia în societate. În ipostaza ta de autor, te poate nimici.
                                                                              x
          Un vanitos nu e suficient de vanitos dacă nu e și apt de invidie. Așa-zicînd firescul nefirescului presupune aici un raport direct proporțional între vanitate și invidie.
                                                                              x
        Melancolia atîtor obiecte din preajmă care te veghează așa cum și tu le veghezi într-o penumbră a conștiinței, însă cu o fidelitate mai mare decît a ta pentru ele, deoarece rămîn imuabile.
                                                                              x
        Scriptor. Țel pragmatic: a forța imposibilul pentru a deveni posibil. Țel creator: a forța posibilul pentru a deveni imposibil.
                                                                              x
        „Iată că literatura chiar e nemuritoare: gunoierii din Ankara au deschis o bibliotecă publică formată în întregime din cărți aruncate, aproximativ 6.000 de volume” (Dilema veche, 2019).
                                                                              x
        Se întîmplă ca un autor să fie în mai mare măsură satisfăcut de starea în care se află scriind, de stabilirea sa în fluxul productiv decît de  rezultatul acestuia. Drept urmare, cînd intervine o pauză în care se manifestă un blocaj al condeiului, măsoară cu o anume ciudă paginile așternute anterior, percepute cum o sfidare a neputinței sale. Nu poate decît să aștepte momentul redresării.
                                                                              x
        17 ianuarie 2018. În Siberia, o temperatură record, de minus 67 grade Celsius.
                                                                              x
        „În orgoliu vom găsi spaima de moarte, pentru că nu cunoaștem moartea decît prin ceilalți, care mor, și dacă într-adevăr suntem semenii lor, vom muri și noi. Această spaimă de moarte naște, prin urmare, din întunecimile ei, nu știu ce voință fierbinte de a fi neasemenea, de a fi independența însăși și singularul prin excelență, adică de a fi un zeu. A refuza de a fi asemănător înseamnă a refuza să fii muritor. Iată ce țintește egotismul, cînd caută izvorul său” (Paul Valéry).
                                                                              x
        Seducția pe care o exercită asupra noastră amintirile e legată de faptul că feeria lor caută a transfera ceea ce s-a întîmplat în zona irealului. Amintirea operează prin intermediul procentelor sale de ficțiune. Cu cît ficțiunea e mai concludentă, cu atît ne simțim proiectați mîntuitor în ceea ce am fi putut fi, dar n-am fost.
                                                                              x
        A.E.: „Durerea, cel mai puternic antidot împotriva plictisului”.
                                                                              x
        Ianuarie 2017. În Marea Britanie a fost instituit nu mai puțin decît un minister al singurătății. Prilej de satisfacție sau de melancolie?
                                                                              x
        Exemplara solidaritate a obiectelor, nebăgată în seamă de oamenii tot mai confiscați de innumerabilele segregări ale lumii lor.
                                                                              x
        A contempla: o subtilă cedare a eului prin impersonalizare. Copilul nu contemplă, ci privește.

                                                        Gheorghe GRIGURCU