„Se spune că marile spirite se întîlnesc”


            La începutul drumului, stai cu fața spre viață. Cînd începi să îmbătrînești, stai cu spatele.
Stupefiant e faptul că nu-ți dai seama cînd ai schimbat poziția.
                                                                                x
            Cît de bine le șade țelurilor mari să se asocieze cu himera!
                                                                                x
            Într-atît de mare putea fi venerația anticilor față de zei, încît Heraclit, indignat de „erezia” lui
Herodot care a înfățișat miticile personaje prin prisma preaumană a impulsurilor lor, credea că acesta ar fi meritat să fie biciuit.
                                                                                x
            „Individul este categoria prin care, dintr-un punct de vedere religios, trebuie să treacă epoca
noastră, rasa și istoria ei”. Ca și: „Gînditorul care uită, în toată gîndirea lui, că este și un individ existent, nu va putea explica niciodată viața. El face doar o încercare de a înceta să mai fie o ființă omenească” (Kierkegaard).
                                                                                x
            Se spune că marile spirite se întîlnesc, trecîndu-se sub tăcere reversul: dar și de cîte ori se
despart! Nu e oare disocierea partea cea mai critică, id est cea mai provocatoare, cea mai demnă de interes a raportului dintre ele? Partea care confirmă misterul conflictual al lumii noastre?
                                                                                x
            Comportarea pisicii, ființă care nu se supune comenzilor stăpînului, ce superbă sfidare la adresa
servililor și lingușitorilor!
                                                                                x
            „Locuitorii din Sommaroy, o insulă norvegiană, unde soarele nu apune timp de 69 de zile pe an,
din mai pînă în iulie, și nu răsare din noiembrie pînă în ianuarie, fac lobby pentru a transforma insula lor în primul loc din lume unde fusul orar să nu se mai aplice. Mi se pare o idee bună: să avem măcar un loc pe Pămînt unde să ieșim din convenția timpului” (Dilema veche, 2019).
                                                                                x
            Să presupunem că eternitatea adoarme aidoma unei ființe și visează, ajungînd într-o stare în care
se simte drept o altă ființă. Un vis posibil al său: erosul.
                                                                                x
            Prolixitatea unei zile în care n-ai nimic de regretat.
                                                                                x
            Fulgere culese și presate aidoma unor flori între paginile unei cărți.
                                                                                x
            „Oamenii puternici sunt adesea ratații fericirii; așa se explică faptul că nu sunt tocmai duioși
” (Camus).
                                                                                x
             Opinii. Îți poți îngădui să respingi filosofia doar dacă ești filosof, să respingi literatura doar dacă
ești om de litere, să respingi muzica doar dacă ești muzician. Altminteri poți fi luat, și nu chiar fără temei, drept impostor.
                                                                                x
            A.E.: „A crea nu înseamnă a oferi întîi de toate alternative?”.
                                                                                x
            Incurabila decepție a unui splendid măr copt și parfumat de a nu fi putut absorbi toate sevele
pămîntului.
                                                                                x
            Sănătatea e în sine o stare de libertate.
                                                                                x
            „Nu i se dă unei ființe decît dreptul la aparență” (Montherlant).
                                                                                x
            „Adamov, mult mai copil, mai dezarmat, mai sfîșietor decît Beckett, pe care toți vor în mod
absolut să-l facă cel mai mare scriitor de astăzi. Mărturisirea lui Artur Adamov, ce carte frumoasă, patetică, onestă, emoționantă totodată! Adamov s-a sinucis din cauza lui B? Și din cauza mea? Din cauza nereușitelor sale, a căilor greșite, rele, pe care pornise? Beckett e prea lucid, prea rece, prea calculat, foarte (prea) conștient de ce trebuie și ce nu trebuie să spună. N-a lăsat nici un loc în opera lui, în el, nici mirării, nici contemplației, nici lucidității secunde a iraționalității, profunzimii (sale) mai negre decît umorul lui negru. Face «stil» din mizeria lumii și a sa, și a noastră. De-aia e limitat. Poate chiar  mediocru – în ciuda (sau din cauza) științei sale” (Eugène Ionesco).
                                                                                x
            Umbra e principial dezamăgită de lumina care a produs-o. Melancolia în stare naturală.
                                                                                x
            Confesiunile sunt nu o dată frînte de concepte prea generale, inexpresive ce se interpun în calea
fluxului lor, astfel cum calculii biliari împiedică scurgerea fierii.
                                                                                x
            Amintiri delicate într-atît încît par gata a redeveni speranțe.
                                                                                x
             „Un papagal kakapo, în vîrstă de 56 de zile, a fost salvat de la moarte. Espy este prima pasăre
din lume căreia i s-a făcut operație pe creier. Medicii de la Spitalul Veterinar al Universității Massey din Noua Zeelandă au folosit aceleași tehnici de la operațiile care se fac oamenilor. Intervenția chirurgicală a reușit. Espy este ținut acum sub strictă observație. Pasărea se născuse cu o gaură în craniu și ar fi murit dacă nu ar fi fost operată. A fost salvată fiindcă face parte dintr-o specie pe cale de dispariție. Papagalii kakapo trăiesc în pădurile din Noua Zeelandă și sunt singurii din lume care nu zboară. Au înălțimi de 60 cm. și greutăți între 1,8 și 4 kg. Au speranța de viață de 90 de ani” (Click, 2019).
                                                                                x
            Într-un mediu mizer, poezia poate trece drept sibaritism. Într-un mediu opulent, are aerul unei
asceze.
                                                                                x
             Nu poți pierde decît ceea ce posezi. Una din rădăcinile nefericirii umane e faptul că posesiunea
nu e atît conștiință clară, cît simțămînt difuz, derutant.
                                                                                x
            „Epocii noastre îi trebuie o sfințenie care să aibă geniu” (Simone Weil).
                                                                                x
            Sîmburele autentic al moralei nu e de fapt constrîngerea, ci libertatea. Libertatea ființei de-a accepta
constrîngerea, de-a o preface în propria sa cauză.
            „Lumea marxistă evacuează ființa lui Dumnezeu, dar pretinde să-i preia toate atributele” (Paul
Evdokimov).
                                                                                x
            Nu poți crede în Dumnezeu fără a crede  în ființe și lucruri. A nutri o credință abstractă în
divinitate e ca și cum ai ridica un cort sub care nu se poate adăposti nimeni.
                                                                                x
            A.E.: „O cunoscută zicală afirmă că tusea și dragostea nu se pot ascunde. Putem liniștit adăuga:
și vanitatea”.
                                                                                x
            20 ianuarie 2018. Încă o coincidență. Îmi spune G. că a murit Andrei Gheorghe, tocmai în
momentul în care mă pregăteam să transcriu un scurt citat din scrisul nu o dată acut al gazetarului. Iată citatul cu pricina: „Dragnea este un strateg uluitor, care a reușit să smulgă înfrîngerea din ghearele victoriei”.
                                                                                x
            „Sexul slab n-a fost tratat niciodată cu atîta atenție de către bărbat ca în vremea noastră – ca și
lipsa de respect față de bătrîni, o asemenea atitudine ține de tendința și gustul fundamental democratic. Trebuie să ne mire faptul că se abuzează imediat de această atenție? Femeile doresc mai mult, învață să aibă revendicări, pînă la urmă găsesc aproape jignitor tributul plătit de atenția ce le este acordată și preferă concurența pentru drepturi, ba chiar lupta propriu-zisă; într-un cuvînt, femeia își pierde din pudoare. Să adăugăm numaidecît că devine și lipsită de gust. Femeia se dezvață să se mai teamă de bărbat; însă femeia care «uită de teamă» renunță la instinctele ei cele mai feminine. (…) În timp ce ea cîștigă în acest mod drepturi noi și aspiră să devină «stăpînă», iar pe drapelul și pe stegulețele ei scrie «progres», se produce cu o teribilă limpezire un fenomen contrar: femeia regresează” (Nietzsche).
                                                                                x
             Are scrupule față de Celălalt, încercînd a-l menaja. În schimb e implacabil în autoanaliză
(nu cumva de-a dreptul masochist față de sine însuși?).
                                                                                x
            Conceptul „poeziei pure”, de la Henri Brémond la Thierry Maulnier: un simțămînt ce se sfiește
de sine, drapîndu-se cu intransigența principiului.
                                                                                x
             Să fie gratitudinea unul din mijloacele care scuză scopul? „Dacă i-aș fi îndatorat diavolului, i-aș vorbi
de bine coarnele” (Voltaire).
                                                                                x
            Suferința ca marginalizare a morții. O moarte repudiată, ținută încă în afara imperiului ființei,
prin suferință.
                                                                                x
             „Femeile înalte și slabe au mai multe șanse să trăiască pînă la 90 de ani (…) Persoanele obeze și
cele inactive, dimpotrivă, riscă să trăiască mai puțin. Studiul a fost realizat în Olanda asupra a 120.000 de femei și bărbați, începînd din 1986. La bărbați, nu s-a observat nicio legătură între înălțime și speranța de viață” (Click, 2019).
                                                                                x
             Dumnezeule, a stoarce verbele din clipe!
                                                                                x
         
            Tactul vieții constă în a cere mai puțin decît ai dreptul și a accepta mai mult.
                                                                                x
            Tandrețea unor propoziții scurte în textul lui Gabriel Garcia Márquez, după care punctul crește,
se corporalizează cum un ganglion al visului.
                                                                                x
            „Andu Pleșea Dilemache, om cult, cu trei capete deasupra lor, cu știința machiavelică de-a fi
mereu la locul potrivit, de a da Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu cota parte. (…) Și-așa se îndurase să accepte și să dăinuie cu funcții importante sub mandatele lui Iliescu, Constantinescu și Băsescu, ștanțați toți cu aceeași vocală în coadă și manevrați din umbră de cei care îi aveau la mînă cu dosare dispărute, miraculos, la Marea Revoluție din Decembrie. Omul sfințește locul, așa că nici pînă atunci n-o dusese rău. Avusese și bafta de-a colinda mult peste hotare, într-o vreme în care obținerea unui pașaport curat, lipsit de obligații colaterale, însemna enorm. Cum și în ce modă, gura lumii-i slobodă. Cert e că nu oricine putea deveni bursier Humboldt la Bonn și apoi la Heidelberg. (…) Pe vremea lui Iliescu, devenit ispravnic, Pleșea îl unsese pe Gogu Moftologu mare dregător în galaxia Gutenberg, așezîndu-l pe scaunul unui fost ispravnic bolșevic, cîndva păduche la Moscova, apoi bondar-șef la București. (…) Ce să mai zicem de Herpes Papion, fiu și el de kominternist? Fără Andu Pleșea n-ajungea nici în basme logofăt peste un Combinat multifuncțional, cu filiale în toată lumea, instituție cu rosturi văzute și nevăzute” (Niculae Gheran).   
                                                                                x
            Parlamentul din Islanda a fost fondat în anul 930, devenind astfel cel mai vechi parlament
din istorie.
                                                                                x
            Există un dispreț de jos în sus, altul de sus în jos, dar și un dispreț „la egalitate”, necruțător
întrucît nu are a-și reproșa nimic.
                                                                                x
            Formula complexă cu care X îmi răspunde la întrebarea unde-și va petrece revelionul: ca și cum
n-ar vrea să angajeze o realitate într-un vis (dar și viceversa), ca și cum ar fi rugat de alții, dar n-ar catadicsi a se ruga de sine, ca și cum mi-ar fi nespus de îndatorat pentru că i-am alimentat răsfățul întrebîndu-l, dar și trasînd între noi o graniță atît de delicată, încît e convins că n-o voi trece ș.a.m.d.
                                                                                x
            Un firmament senin, grandios, cu astre salivînd de poftă.
                                                                                x
            Charles Darwin a mîncat din fiecare specie pe care a descris-o, printre ele numărîndu-se
aproximativ 40 de broaște țestoase.
                                                                                x
            Această mentalitate rezonabilă, deferentă, rulînd cu naturalețe (dar la un moment dat operația se
întrerupe și compoziția „burgheză” i se dezmembrează). A. E.: „Îmi aduc aminte ce-mi spunea uneori M. Ivănescu, după ce în ziua precedentă băuse mult: «În viață, s-a rupt filmul»”.
                                                                                x
            Se desconsideră, se reconsideră, în loc de-a se considera pur și simplu.
                                                                                x
            „Au dîrdîit un pic pentru un scop nobil! 195 de nudiști britanici au luat cu asalt vagoanele
trenulețului montagne russe pentru a stabili un nou record mondial. Evenimentul a avut loc sîmbătă, în trenulețul Grand National din parcul de distracții din Blackpool, Marea Britanie. (…) Evenimentul a fost organizat de Asociația Națională a nudiștilor și a avut ca scop promovarea unui stil de viață cît mai aproape de natură. Chiar dacă termometrele indicau temperaturi de 10-14 grade Celsius, cei 195 de temerari nu s-au lăsat păgubași pînă nu au reușit să încheie plimbarea cu trenulețul groazei” (Click, 2019).
                                                                                x
            Unii își descoperă inadaptarea pare-se predestinată la viață. Alții își confecționează inadaptarea
cum o poză la fotograf, care „dă bine”.
                                                                                x
            Fermitatea peniței de oțel (și pe deasupra nouă) cu care scrie îi ține loc de curaj.
                                                                                x
            Monștri melancolici, blajini, dispuși a ieși din proverbialul somn al rațiunii, fără a conturba
rațiunea.
                                                                                x
            „Măsoară  10 centimetri. Micuță, dar energică, fină, dar luptătoare. Te uiți la ea, pare fragilă dar
tocmai a sosit dintr-o călătorie de peste 1.500 de kilometri. Nu este robot, este pitulicea-minune care a fost găsită la Agigea, pe litoralul Mării Negre, după ce a plecat acum un an din Israel. Părțile ei superioare sunt de culoare verzui-maronii, galben pal pe cele inferioare, cu abdomen albicios. Are ciocul închis la culoare și se hrănește cu insecte” (Click, 2019).
                                                                                x
            Senectute. Anxietatea vîrstei, mai înainte, n-o aveai „din exterior”. Întîlnind, pe cînd erai (mai)
tînăr, septuagenari ori octogenari, îi măsurai, cu o dispoziție senină pe care n-aveai nici un motiv de a nu o considera ca fiind și a lor, drept „învingători ai timpului”. Mai mult, cu o admirație ce-ți stimula nădejdea că vei putea urma și tu drumul acestor aleși. Acum, din interior, totul s-a schimbat. În fața timpului care își suspendă rapid condiția, te afli dezarmat, perplex. E ca și cum ți-ar fi plăcut o casă pe care o priveai pe dinafară, dar în care dacă ai intra, ai descoperi lucruri consternante.
                                                                                x
            O virtute e mereu suficientă sieși, un viciu niciodată.
         
                                                                             Gheorghe GRIGURCU