Jurnal


                              „O cofetărie în centrul Clujului”



        Scriptor. Complexitatea: un proces laborios de construcție a trăirilor. Simplitatea: construcția lor oferită de-a gata.
                                                                                x
        Armătura morală a ființei sale e dată de slăbiciunile pe care nu și le descoperă nici el însuși, celelalte, aduse reglementar la conștiință, riscînd astfel a deveni publice. În consecință, confesiunile turnate în text pot deveni un act al capitulării.
                                                                                x
        Poezie: mișcător priveghi la căpătîiul celor încă nenăscute.
                                                                                x
        „Protocol provine din două cuvinte din greaca veche: protos, primul, și kollao, a lipi – adică ceea ce este lipit mai întîi. Termenul se referea inițial la prima foaie lipită pe un sul de papirus, pe care erau scrise datele asupra originii sale. În secolul al VI-lea, cuvîntul desemna prima pagină a unui document oficial, care îi autentifica originea. El a definit, apoi, succesiv, textul original al unui act de notariat, registrul în care sunt înscrise aceste texte și repertoarul modelelor folosite la redactarea textelor aproximative. În cele din urmă, la începutul secolului al XVII-lea, prin protocol se înțelegea «o culegere de formule utilizate pentru a stabili corespondența între persoane, în funcție de rangul acestora». Această evoluție explică sensul de astăzi referitor la normele utilizate în activitățile oficiale” (Louis Dussault).
                                                                                x
        Trecut. Blocuri insurmontabile de trecut între tine și tine.
                                                                                x
        A.E.: „De cîte ori onorabilitatea nu se compune dintr-un șir de mici vanități satisfăcute?”.
                                                                                x
        „Cînd vrei să omori pe cineva, nu te costă nimic să fii politicos” (Winston Churchill).
                                                                                x
        Delicatețea potlogăriei, lucrătura fină a lașității, catifelarea perfidiei. Lipsa de caracter a lui X e construită cu arta unui ebenist de lux.
                                                                                x
        Patetismul revărsat e vulnerabil prin lipsa unei note a detașării (eventual ironice), așa cum animalele erei mezozoice au dispărut, în ciuda dimensiunii lor enorme, din pricina unor aparent neînsemnate imposibilități de adaptare la mediu.
                                                                                x
        Codoșii posibilului sunt cei dintîi dispuși a-ți pretinde imposibilul.
                                                                                x
        „Niște cercetători japonezi au ajuns la concluzia că dacă vopsesc vacile cu dungi de zebră nu mai sunt atacate de muște – potrivit studiului, modelul cu dungi zăpăcește orientarea insectelor. La cîte ploșnițe sunt de cîțiva ani în București și cum nimeni nu le vine de hac, poate că n-ar fi rău ca primăria să ne vopsească și pe noi în dungi, adoptînd noul trend japonez al bovinelor” (Dilema veche, 2019).
                                                                                x
       
        Scriptor. Legănat de colo-colo de barca unui singur cuvînt care cată a deveni propoziție, frază, un șir de fraze.
                                                                                x
        A.E.: „Față de un dușman te ferești, evident, a face compromisuri. Nu și față de un ins de care nu-ți pasă”. La ce compromisuri te referi, amice? „De pildă a fi lipsit de atenție față de tine însuți, a te prosti cu bună știință”.
                                                                                x
        „Mă chinui. Nimic nu compromite mai tare pe un artist decît un alt artist. Un artist cînd îl vede pe un alt artist ar trebui să treacă de partea cealaltă a străzii. Ești artist pentru un ne-artist, pentru un insuficient-de-artist, pentru cititorul-receptor. Dar atunci cînd un artist întîlnește un alt artist, amîndoi se preschimbă în… În colegi de meserie. În membri ai PEN-Clubului. (…) Zărindu-mă, tînărul Butor se ridică din fotoliu: -Vous êtes connu en France. Mi-am afundat în el una din acele priviri ale mele, îndărătul căreia eu rămîn absent: -Mais vous, est-ce que vous me connaissez? Nu mă citise niciodată. Nici eu pe el” (Witold Gombrowicz).
                                                                                x
        Senectute. Îți poate merge gîndul la Thitanos, cel care a căpătat de la zeiță viața eternă, omițînd însă, din păcate, a-i cere și tinerețe.
                                                                                x
        Principala, atît de tardiva calitate a senectuții, cea de-a deveni o scuză atît în fața lumii, cît și față de tine însuți.
                                                                                x
        „Spuneți-vă numai vouă suferințele voastre; lumii arătați-i fericirea voastră” (proverb hindus).
                                                                                x
        A.E.: „Erosul poate cocheta ocazional cu inteligența precum cu o subretă nurlie, dar e departe de-a o cere de nevastă”.
                                                                                x
        „Cînd un bărbat iubitor de confort moral își părăsește femeia și iubește pe alta, e foarte iritat că-i mai lipsește o condiție ca să fie complet fericit: aprobarea femeii părăsite” (G. Ibrăileanu).
                                                                                x
        20 mai 2019. Nu mai e nici o surpriză. Clujul te primește nici a doua, nici a treia, nici a patra oară, fără pauză, cu același ritual „amical”. O ploaie în aversă, țintită cu cea mai mare exactitate, nu doar într-o anume zi, ci și într-o anume oră, cea care, după ce-ai isprăvit angaralele medicale, e singura disponibilă pentru a intra în cele două simandicoase librării ale Centrului. După Răul biografic, unul meteorologic. Indiferent de explicație, refuzul e cît se poate de real, repetat cu o obstinație față de care o zi „bună” n-ar fi decît excepția ce confirmă regula. Pesemne o fatalitate corporalizată în norii smoliți, descinzînd în torente de apă, precum o parodie atît de întîrziată a trecutului.
                                                                                x
        „E plăcut să te naști într-un veac depravat, deoarece, prin comparație cu ceilalți, poți fi socotit virtuos aproape pe nimic” (Montaigne).
                                                                                x
       
        Spiritul obiectiv, operînd cu concepte, îți dă indicații asupra drumului, spiritul subiectiv, oferind confesiuni, devine un companion de drum.
                                                                                x
        Totul în regulă, dar care e regula? A o căuta e uneori o treabă de-o viață, alteori îți apare drept un produs al clipei, o fulgurație și atît.
                                                                                x
        O cofetărie în centrul Clujului. Așezată la o masă, o doamnă vîrstnică cu o ținută șleampătă: bluza i-a alunecat de pe un umăr, ciorapii îi stau răsuciți pe picior, pantofii se clatină. Obeză, edentată, cu obrajii căzuți, molfăind cu vizibilă poftă o prăjitură. Apoi încă una și încă una. Între ele își rujează cu mîna tremurîndă buzele ce i se strîng jenant peste deschizătura gurii știrbe. Are aerul unei flori presate între paginile unei cărți vechi al cărei miros stătut a înlocuit parfumul floral de odinioară.
                                                                                x
        „Mexic. Pedeapsă pentru primar. Javier Santiz a promis în campanie că toată lumea va avea apă, însă pînă la jumătatea mandatului n-a făcut nimic. Sătui de politicieni și de promisiuni deșarte, mexicanii au trecut la fapte și îi trag la răspundere pe aleșii locali. Primarul Javier Sebastian Jimenez Santiz din Huixtan a fost obligat să meargă în haine femeiești la birou și să cerșească în intersecții banii necesari lucrărilor pentru rețeaua de apă” (Click, 2019).
                                                                                x
        Nu poți exploata în poezie decît ceea ce nu ți-a fost dat a trăi suficient.
                                                                                x
        Condiționare. Incapabil de bucurie, pentru că e incapabil de durere.
                                                                                x
        O altă figură a acestui Cluj pluvial în exces, întîlnită în aceeași cofetărie de pe „principală”. Un bărbat bătrîn, dar nu îndeajuns, cu o decorativă foarte barbă albă răsfirată pe piept, dar cu blugi nonșalanți și cu o tinerească geantă prinsă de umăr, zvîcnind discret la pașii săi tactic încetiniți. Pictor de vagă notorietate. Haine de cinovnic cu coatele de pînză cafenie protectoare. Vădit, dorește a da un spectacol. Ușor gîrbovit, își cocîrjează spinarea suplimentar. Privirea îi e îndreptată în sus, cumva abstractizată. De-afară tropotul ploii în amestec cu vuirea traficului postmodern care totuși predomină. Omul nostru vrea să pară că nu observă lumea din jur, în acest balans între postúri și vîrste. Intemporal și totodată astuțios prezent, în această clipă, în fața delicioaselor cataifuri și savarine. Cum un Don Quijote între invizibilele mori de vînt ale anului 2019.
                                                                                x
        „Diplomația e poliția la țol festiv” (Napoleon).
                                                                                x
        „Un gunoier columbian pe nume José Alberto Guitiérrez a adunat toată viața cărțile aruncate la gunoi (prima găsită a fost romanul Anna Karenina) și 25.000 de cărți mai tîrziu, a deschis o librărie comunitară numită La Fuerza de las Palabras, adică Puterea cuvintelor” (Dilema veche, 2019).
                                                                                x
       
        Reputația de care a beneficiat o vreme X s-a spart în bucăți. Lui Y, care a stat pe margine, i-a revenit bucata cea mai importantă.
                                                                                x
       
        Scriptor: să fii tu însuți și ceva mai mult decît atît: un factor al lumii, fie că te acceptă fie că nu.
                                                                                x
        „Delfinii se deplasează prin apă cu o viteză de 26 de mile marine pe oră, circa 48-49 km./h., ceea ce este destul de mult. În plus, ei își reperează și vînează prada prin ecolocație, calitate care a fost implementată și la unele arme subacvatice. De aici și pînă la folosirea acestor animale inteligente și pentru alte misiuni militare nu a mai fost decît un pas. Atît delfinii, care sunt socotiți «creierul mărilor», cît și alte animale marine au spirit de analiză și inteligență, învață repede multe lucruri și, surprinzător, la rîndul lor învață alte exemplare din proprie inițiativă. (…) În 2011, Marina SUA a desfășurat o aplicație în Golful San Diego, California. Un scafandru care purta o mină de antrenament trebuia să se apropie de o navă și să aplice «explozibilul» pe ea. Paza golfului era asigurată numai de delfini și lei de mare. În toate cele 5 încercări, animalele l-au descoperit pe intrus, iar la una dintre tentative i-au prins de picior o bandă elastică cu o frînghie și l-au tras pînă la patrulele de la suprafață” (Lumea misterelor, 2019).
                                                                                x
        Scriptor. Orice episod al creației implică jertfa necunoscutului, a unui necunoscut certificat exclusiv de creația în cauză.
                                                                                x
        Posibila pasionalitate a unui timp altminteri mat, cînd izbutește a se răsfrînge în sensibilitatea noastră lăuntrică.
                                                                                x
        Senectute. Luate separat, secvențele de timp de-atîtea ori zvîcnesc de vitalitate, timpul resimțit în întregul său are un aer sepulcral.
                                                                                x
        Credința poate deveni speculativă nu pentru a ceda îndoielii, ci pentru a-și măsura posibila îndoială virtuală.
                                                                                x
        „Să presupunem că ar exista o limbă infinită, avînd cuvinte adecvate pentru orice noțiune, raport, situație, pentru orice fapt și probabilitate, pentru orice semnificație și nuanță. Să presupunem că spiritul ar putea să-și însușească această limbă, fără de a se istovi pe urma efortului. În atari condiții geniul poetic s-ar vedea suspendat sau scos din exercițiul funcțiunii sale. E sigur însă că într-o asemenea împrejurare spiritul ar găsi totuși un remediu salvator: el s-ar îmbolnăvi de «uitare» pentru a-și mîntui libertatea și spontaneitatea creatoare” (Blaga).
                                                                                x
        Aparent himerica sa dorință de-a se „reîntoarce” la condiția paradiziacă a copilăriei, nu e totuși lipsită de un suport realist. E vorba de o formă de restitutio a unei calități date (care a fost înregistrată ontologic) și care, prin urmare, nu trebuie creată.
                                                                                x
        Un madrigal adresat Angelei Marinescu: „atîtea lămpi crescute-n soare/ și tu balaură a poeziei/ blestemate:// asta te-ai vrut/ asta ești – destin împlinit.// și-acum, cele șapte capete/ retezate, atenție! cu ața rugăciunii/ mămăligii/ unei bunicuțe de demult/ ascultă toate deodată/ de-aceea inimă/ care nu e?// în locul ei, șerpeasca/ bătaie de aripi a nimicului/ operată…” (Marian Drăghici).
                                                                                x
        Stilul beneficiind de propria sa emoție pentru a se deschide, pe risc propriu, spre infinit.
                                                                                x
        „Ești așa de sigur de tine încît lumea s-ar putea îndoi de mintea ta. Cîtă vreme însă zgomotul nu te copleșește. Această siguranță n-are ce să-ți strice. Cel mai dificil este să găsești o gaură prin care să te strecori în afara propriei opere. Ai vrea să te afli din nou într-o lume liberă, neguvernată de reguli, o lume care să nu fie supusă silniciilor tale. Orice ordine este chinuitoare, cea proprie însă este cea mai chinuitoare. Știi foarte bine că nu se pot potrivi toate, și totuși nu accepți să ți se distrugă construcția pe care ai ridicat-o. Ai putea încerca să ți-o subminezi, dar ce te faci, fiind și tu însuți înlăuntrul ei? Ai vrea să te afli afară, în libertate. Ai putea să-ți ataci opera în mod nimicitor, dacă ai fi în pielea altuia. Tu însă nu vrei s-o nimicești. Vrei doar să te transformi” (Elias Canetti).
                                                                                x
        Toate pisicile, indiferent de rasă, se nasc cu ochi albaștri. Adevărata culoare apare pe la 12 săptămîni. Ochii pisicilor pot avea trei forme: migdalați, rotunzi sau ovali.
                                                                                x
        Lingușitorul e un frustrat indign, un invidios ce-și calcă în picioare demnitatea, intrînd în joc cu miza inferiorității sale pe care o pune la picioarele celui de care are momentan nevoie. Darul său toxic.
                                                                                x
        Lingușirea: o crasă înjosire a celui ce-o practică, așadar o autopunițiune.
                                                                                x
        A.E.: „Lingușirea: o subversiune, o conspirativitate”. Dar lingușitorii „genialilor” cîrmaci comuniști? „Era o conspirativitate în interiorul alteia. Într-un text interbelic, apărut în «Bilete de papagal», Arghezi caracteriza partidul comunist drept o bisericuță cu vreo sută de credincioși, avînd cu toții o unică preocupare: să afle cine din rîndul lor e «trădătorul»”.

                                                                             Gheorghe GRIGURCU