VOCI PE MAPAMOND. AMANDA BELL

        S-a născut în 1968, în Dublin. Este poetă, scriitoare şi traducătoare. Titlul de master în Studii de poezie arată interesul crescut al Amandei pentru poezie. Este membru profesionist al Centrului Scriitorilor Irlandezi. Antologia de haibun şi haiku, Undercurrents (Alba, 2016), a obţinut locul doi la concursul  Haiku Society of America Merit Book Award, ajungând  pe lista finaliştilor pentru The Haiku Foundation Touchstone Distinguished Books Award. A fost selectată pentru Poetry Ireland’s Introductions Series în 2016. Cartea de debut, First the Feathers ( Doire Press, 2017), considerată a fi  cea mai bună culegere de versuri, a adus-o pe autoare pe lista finaliştilor la premiul the Shine Strong Award.  Poemul care dă titlul volumului a luat marele premiu (the Allingham Prize), iar cu poemul ‘Points’, din acelaşi volum,  Amanda  a ajuns din nou pe lista  finaliştilor (Listowel Writers Week Irish Poem of the Year in the 2017 Irish Book Awards). Este autoarea cărţii de literatură pentru copii, cu ilustraţii, The Lost Library Book (Onslaught, 2017) şi editorul volumelor The Lion Tamer Dreams of Office Work: An Anthology of Poetry by The Hibernian Writers (Alba, 2015), şi Maurice Craig: Photographs (Lilliput,2011). Este editor liber profesionist:  www. clearasabellwritingservices.ie and tweets @gagebybell.
      „În această nouă, tulburătoare traducere a poemului secvenţial, Sasquatch, al lui Gabriel Rosenstock, Amanda Bell a creat genul de sasquatch  feminin, remarcând experienţa universală a dispariţiei dintr-un punct de vedere diferit şi oferind o nouă perspectivă  asupra gândurilor lăuntrice ale acestei fiinţe solitare.
      Singurătate, curiozitate, duioşie, un soi de melancolie stingheră – sunt aspectele oferite de Sasquatch la care ajungem prin aceste poeme. Este înţeleaptă prin privirea-i insistentă asupra lumii naturale, şi visătoare prin glas –  tovarăşul perfect pentru orice cititor nedumerit din Epoca Antropocenă…”
        – Doireann Ní Ghríofa
        „Originalul lui Gabriel Rosenstock,  Sasquatch, a fost publicat în irlandeză(gaelică) şi engleză de Arlen House, în  2013, şi Syracuse University Press, in 2014. Amanda îşi propune, după cum observă Paddy Bushe,  să „feminizeze făptura eponimică, şi să prezinte poemele mai degrabă ca un întreg decât cu titluri aparte”, realizând, astfel, „noi perspective reuşite şi interesante”.
        Bigfoot     bigfoot, sasquatch, yeti,
        . . . . . . . . . . . .
        toamna
        râul argintiu şerpuieşte  
         
        a mai văzut aşa ceva
        ştie că lumea-i părelnică –
        nimic nu durează
        urmele de paşi dispar
        la fel suflarea ei  
         nimic nu va rămâne  din ea
         
        bâtlanul de ieri?
        imaginea lui purtată-i 
        de unde  
         
         
        urmăreşte  norul
        cum devine bufniţă albă
        îşi doreşte  să fie altceva –
        nicidecum o umbră
        pe coama unui deal golaş
         
         
         dimineaţă orbitoare
         în zare piscurile ninse apar  
         precum  strămoşii
         
        neam de sasquatch 
        dispărut fără urmă –
        pădurile astea
        i-au supt măduva din oase  
         
        de pe lună sunt gâştele astea?
        acolo se-ntorc?
        îşi doreşte să zboare laolaltă cu ele
         
        chemările lor ascuţite  îi lasă un gol în suflet :
        vino noapte,
        vino şi-l umple
         
        vede ştirul
        se duce-ntr-acolo
        un corb o opreşte  croncănind 
         
        apoi  se aşează pe un butuc
        sub privirile ciupercilor roşii
        din preajmă
         
        pe o baltă
        o raţă o priveşte    
        din colţul  ochiului
         
        străbate apa cu uşurinţă
        plutind
         
        să fie vântul care o ajută?
         
        de trei nopţi
        ea ţine focul aprins
        îl aţâţă
        îl veghează
        îi cântă
         
        dacă  îl lasă
        se stinge
         
        la revărsatul zorilor strigătul ei
        cutremură  pământul 
         
        cuvântul de i-ar fi fost hărăzit   
        ar mulţumi din suflet 
        ciorilor
        asaltând cerul
        cu croncănitul lor
        ele, ele
        petrec  în locul ei
        împătimitele
        păzesc liniştea netulburată  
         
        într-o strâmtoare     
        într-o zi
        află o petroglifă
         
        îşi plimbă  degetul
        pe ea
        stăruitor
        deodată soarele 
        încercuieşte  pădurea
         
        muşchii frunzele ferigile
        mult i-au mai dus dorul
         
        n-au stare insectele nevăzute
        ea însă le vede
         
        drum strălucitor
        cine ce a fost acesta înainte ?
        noapte fără stele
        sperietoarea îi cântă 
        s-o adoarmă
         
        îmi îndrept spinarea
        să fiu ca ei
        să fiu cu ei
        pini netulburaţi în ape
         
        sunt vântul care  suflă
        Vânt Suflând
        sunt ploaia care cade
        Ploaie Căzând
        sunt pinul care oftează
        Pin  Oftând
        sunt iarba care creşte
        Iarbă Crescând
        sunt stelele care dansează
        Stele Dansând
        sunt zăpada care vine
        Zăpadă Venind
        sunt liniştea care sporeşte
        Linişte  Sporind
        liniştea dinafară
        liniştea  dinăuntru
         
        Prezentare şi traduceri:
         
                        Olimpia IACOB
         
        (The Loneliness of the Sasquatch, transcreated by Amanda Bell from the Irish of Gabriel Rosenstock. Alba Publishing, UK, 2018)